''Viata...dragostea...destinul...nu stii niciodata ce se
intampla si pe ce carari ajungi..uneori e de ajuns un zambet sa te faca sa
deviezi de la drumul initial...sau o imbratisare...sau niste ochi curati,
limpezi si niste cuvinte care sa iti reaminteasca ce esti, cine esti sau cine
ai fost. Cateodata, actiunile tale pot ferici sau pot rani...sau ambele: te
fericesc pe tine si ranesc o alta persoana...ori fericesc pe altii si te ranesc
cu tine. Dragostea poate fi doar asa cum o alegi sa fie: un drog benefic fara
de care nu mai poti trai sau o otrava care te ucide incetul cu incetul. Doar tu
poti decide si nimeni altcineva. Am luat de cele mai multe ori decizii care
m-au fericit pe mine, dar au ranit inzecit alte persoane. Dar am trait pe
pielea mea si deciziile in care mi-am nenorocit sufletul, fericindu-i pe altii.
Acum ma intreb daca a meritat, daca lacrimile pe care le-am
varsat i-au facut mai fericiti pe cei care mi-au nenorocit sufletul...pentru ca
pe mine nu m-au facut fericita lacrimile varsate de cei pe care i-am ranit.
Uneori, ma intreb de ce nu pot fi toate simple, sa aleaga inima exact ce alege
si ratiunea, sa nu fie doua poluri opuse si sa trebuiasca sa alegem pe care
drum o luam.
E dureros sa te pierzi pe drum, sa uiti ce ai fost si
trairile care te faceau fericita, e dureros sa stii ce vrei si sa nu
primesti...si dintr-o data, pe neasteptate sa se iveasca cineva care sa iti
reaminteasca cum e sa razi sincer, sa-ti zambeasca sufletul si sa te pierzi
intr-o privire calda, sa te indragostesti...apoi, sa ajungi acasa si sa gasesti
aceiasi placa fada si nu stii cum sa schimbi ceva... Astepti, astepti, apoi te
plictisesti...si te lasi dusa de val, te pierzi intr-o pereche de ochi verzi in
care iti regasesti lumea toata...te lasi mangaiata de niste maini necunoscute,
dar care iti aduca intr-o secunda linistea..te lasi fascinata de niste cuvinte
atat de sincere, niste gesturi atat de marunte, dar atat de importante pentru
sufletul tau.. E greu sa nu te lasi dusa de val, sa nu uiti de tot ce exista in
jurul tau si sa nu te indragostesti nebuneste. Am citit undeva ca inima unei
femei e mai mare decat inima unui barbat, de aceea femeia e capabila sa se
indragosteasca de mai multe lucruri, sa iubeasca mai mult sau mai multe
persoane. Am contestat ideea aceasta pana acum 1 an jumatate. Acum cred si eu
asta. O femeie se indragosteste de cele mai mici gesturi, la cea mai mica scanteie,
chiar daca deja e indragostita de altcineva. O face poate pentru ca acea
scanteie e exact ce ii lipseste, exact ce are nevoie cas a fie implinita. E
adevarat. E dureros, dar e adevarat. O femeie poate iubi doi barbati deodata,
pe fiecare pentru bucuria pe care i-o aduce sau i-a adus-o. Pe unul il iubeste
pentru nebunia lui, pe celalalt pentru linistea pe care i-o ofera. Pe unul
pentru maturitatea de care de dovada, pe celalalt pentru ca o face sa se simta
din nou copila. Pe unul pentru gesturile tandre, pe unul pentru critici, ca sa
aiba de unde invata. Pe unul il iubiste pentru ca o face sa pluteasca, pe unul
pentru ca o aduce cu picioarele pe pamant. Pe unul pentru ca ii ofera clipe demult
uitate, pe celalalt pentru clipele demult oferite. Si da. Pentru barbati e
absurd, injositor si fara logica. Pentru femei e pur si simplu iubire. Sau pur
si simplu cautare. Sau pur si simplu regasire. Sau incercare. Sau visare,
plutire. Femeia cauta ce ii lipseste. Intai avertizeaza. Cere. Apoi cauta. Si
se lasa dusa de val, se pierde in nemargnirea noului si in clipele dorite si
regasite. Apoi, se prea poate sa o macine remuscarile. O data pentru cel ce a
facut-o sa calce stramb, o data pentru cel care i-a oferit ce cauta si o data
pentru ea. De ce? Simte, are o inima si constientizeaza vartejul pe care l-a
provocat. Vede ca cel ce a facut-o sa calce stramb incearca din rasputeri sa o
faca fericita. Dar e mult prea suparata sa
mai vada asta si gaseste in orice un motiv sa il respinga. Din cauza ca a mai
crezut in promisiuni si nu i s-au concretizat ori din cauza ca se simte
vinovata. Nu stiu exact. Dar stie ca acel suflet bun va suferi din cauza
actiunilor ei. Apoi, vede ca cel care ii ofera ceea ce cauta se straduie din
rasputeri sa o scoata din orice stare proasta, sa o faca sa rada si sa ii redea
linistea, ii spune tot ce vrea sa auda si ii ofera un refugiu. Dar pe langa
faptul ca e fericita, o doare. O doare pentru ca stie ca la randul lui, el va
suferi din cauza ei. Si stie ca acel suflet cald cu ochi sinceri nu merita. In
cele din urma, ajunge la ea. La inima ei. E bulversata. Raneste trei oameni in
acelasi timp. Nu era tocmai planul initial. Vroia sa fie fericita, atata tot.
Sa simta iar fluturi in stomac, sa ii sclipeasca ochii, sa radieze, sa ii
zambeasca sufletul. A fost egoista. Da. Si ea stie. A luat ce a avut nevoie din
doua parti, ca sa fie ea implinita, lasand doua suflete sa se zbata. Iar acum
sufletul ei e zdruncinat. Il doare durerea lor. Si da, acum poate e cazul meu.
Dar mereu exista o femeie care ajunge in acest punct al vietii. In care e
egoista, se hraneste din doua farfurii si le lasa goale, nu se gandeste ca ar mai
vrea cineva sa manance.
Intrebarea e: s-a hranit cu acel drog benefic sau cu otrava?
Si-a hranit sufletul corect sau il ucide in fiecare moment, fara sa stie?
De iubit, iubeste. Mereu. Intens. Neconditionat. Din tot
sufletul. Regreta? Nu cred. Ar fi ipocrita sa spuna ca da. Poate doar ar
schimba ceva pe ici , pe colo, ca sa nu raneasca pe nimeni.
Revenind la persoana intai, da. Am ranit si eu. Cu sau fara
intentie, incepand cu mine si terminand cu altii. Da. Se poate sa existe acel
om care doar privindu-l, sa-ti faca inima sa bata nebuneste si sa ti se inmoaie
genunchii. Se poate sa nu existe. Dar trebuie sa cauti. Cand l-ai gasit,
trebuie sa ceri ce vrei si ce ai nevoie ca sa fii fericita. Nu e nimeni
ghicitor. Apoi, asteapta. Se prea poate ca nici tu ca femeie sa nu fii
perfectiunea intruchipata.
E decizia
ta. Te droghezi sau te otravesti. Droghezi sau otravesti.
