Acei oameni...

Rareori mai intalnim oameni cu constiinta, demni, corecti, plini de bunatate si de compasiune. Rareori mai intalnim acei oameni care iti devin prieteni fara sa stii cand sau cum si care sunt dispusi sa iti sara in ajutor oricand, mai ales atunci cand te simti pierduta, cand nu mai vezi lumina de la capatul tunelului si ai impresia ca totul e negru si Soarele nu mai rasare pentru tine. Si atunci cand totul e negru, cand nu se mai iveste nicio raza de lumina, apar acei oameni, imi place sa ii numesc oameni-ingeri. Acei oameni care iti arata ca nu e totul pierdut, iti reamintesc ca tu esti o femeie minunata si puternica si poti trece cu bine peste tot. Acei oameni in care ai incredere neconditionat si stii ca nu te-ar minti vreodata, cu atat mai mult sa te dezamageasca. Acei oameni care te intreaba revoltati: ''de ce nu mi-ai spus? ai uitat ca suntem prieteni?? sunt aici pentru tine si voi avea grija sa fie bine!'', acei oameni care te fac sa plangi si sa razi in acelasi timp, atunci cand realizezi ca nu e nimic pierdut, ca te ridici incet, dar sigur si ei devin stalpii tai. Acei oameni care poate nu au fost prezenti mereu in viata ta, dar la rascruce de drumuri, sunt acolo ca sa te indrume, sa te ajute si sa te faca sa vezi cum esti cu adevarat. Sa iti reaminteasca de adevarata ''tu''. Acei oameni care iti spun : ''sunt aici pentru tine mereu, stii bine, te poti baza, ai tot sprijinul meu'' si nu mai stii cum sa le multumesti. Acei oameni care nu pot vreodata sa fie falsi, acei oameni care sunt asumati, sunt onesti si plini de bunatate, au o constiinta si sunt demni si sunt tot ce ai nevoie ca sa te ridici si sa vezi ca parca lumea e mai frumoasa cu ei in preajma.  Acei oameni care nu au intentii ascunse si te iubesc pentru sufletul tau, pentru felul tau de a fi, pentru faptul ca esti. Acei oameni pe care ii  iubesti pentru ca exista, pentru ca sufletul lor e bun si minunat, pentru ca stiu sa fie oameni si sa fie exact asa cum trebuie, pentru ca sunt acolo exact in momentul in care totul e pierdut si ei iti redau speranta.
Da. Pot sa spun ca sunt mai mult decat norocoasa. Asta pentru ca am si eu oameni-ingeri in jurul meu. Oameni minunati, cu sufletul plin de bunatate, care imi sar in ajutor atunci cand vad ca ma daram, oameni extraordinari care imi aduc zambetul pe buzele si in cele mai negre momente.
Ingerii mei pazitori, cum imi place sa le spun, sunt acei oameni care nu imi taie aripile. Din contra, au grija de aripile mele daca au aparut. Iar daca cumva nu am aripi,  mi le imprumuta pe ale lor.

Resemnare

De cele mai multe ori, inima alege inaintea noastra. Uneori, chiar si impotriva ratiunii noastre. Uneori, ne indragostim de adevar, de un om ''echo y derecho'', cum imi place mie sa spun, adica un om asumat, cu coloana vertebrala, care nu isi ''supraechivaleaza'' calitatile si nu se suprapreciaza, un om care ofera tot ce poate si e de ajuns pentru tine. Dar uneori ne indragostim doar de o iluzie, de un tip duplicitar, care iti vorbeste frumos, poate joaca si teatru la fel de frumos, de un crai care isi descopera vocatia dupa ce ii arati cat de mult valoreaza ( asta pentru ca el nu stie si nu se cunoaste indeajuns), de un barbat caruia ii lipseste inima si sufletul, desi ai crede ca e tot ce are mai bun si mai frumos. Si doare atat de tare cand descoperi ca al doilea e barbatul langa care ti-ai pierdut timpul, barbatul caruia i-ai incredintat sufletul tau, inima ta si pentru care ai fi mers pana in panzele albe. Simti ca te rupi pe dinauntru cand iti cade valul dupa ochi, cand realizezi ca ai fost o papusa lipsita de importanta in mainile unui circar de duzina. Simti ca  fiecare celula urla de durere atunci cand iti amintesti de toate promisiunile lui, promisiuni frante si acum vezi cum te-ai ranit in cioburile viselor sparte de catre el. 

Pot afirma ca l-am iubit cu adevarat. Da. Vorbesc la trecut pentru ca iubirea mea se stinge incet, incet, cu fiecare clipa si cu fiecare minciuna de a lui. L-am iubit. Neconditionat. Sublim. Minunat. Cu mandrie. Cu recunostinta. L-am iubit cu totul. Cu inima. Cu sufletul, cu trupul, spiritual, fizic, cum vreti sa ii spuneti, fara nicio forma de exacerbare a ego-ului. L-am iubit pentru ca l-am simtit. Pentru ca am vrut. Pentru ca l-am dorit. Pentru ca il vedeam ca fiind TOT. Nu am vazut iubirea ca o trazactie de genul ''da-mi ca sa iti dau''. Daca au fost certuri? DA! O gramada..Poate au fost tineri de par atunci cand mi-a fost rau, au fost zile in care unul era bolnav si celalalt il ingrijea, poate au fost ceaiuri si supe de pui gatite in graba pentru a-i face bine. Toate acele clipe, momente, zile , nopti, luni, ani s-au scurs in numele aceste iubiri. Toate gesturile unice, vorbele , promisiunile , privirile au fost din iubire, din necesitatea imperativa de a nu putea trai fara el. Si da, am parut paote slaba, fara vointa sau dominata. Dar nu cred ca mi-a pasat vreodata de asta. Nu pretind ca am trait o iubire perfecta. Nu a fost asa. Nu pretind nici ca nu a luat sfarsit, pentru ca am inteles ca nimic nu e vesinic, decat iubirea unei mame pentru copilul ei. Sunt recunoscatoare ca am iubit. Ca am trait fiecare clipa ca si cand ar fi fost ultima. Daca voi mai trai o iubire asa? Nu stiu, nu caut. Nu imi doresc. Nici pe aceasta nu mi-am dorit-o. Mi-a iesit in cale si atat. Soarta a vrut sa o pierd, sa ne pierdem. 

Stiu doar ca el a devenit parte din mine, a inceput sa imi curga prin vene si sa imi stapaneasca mintile si am fost manata sa sil ascund cat mai bine in inima mea pentru a-l pastra doar pentru mine. Am uitat insa ca el ramane doar unde vrea si cand vrea si nu imi apartine. Si da, ii simt inca urmele calde ale bratelor ce mi-au imbratisat candva atat de puternic trupul gol. Inca simt cum buzele lui imi saruta fruntea atunci cand ma simt la pamant, cand mi-e teama si cand ma simt mica. Inca ii mai aud uneori soaptele ce imi faceau lumea roz. Stiam ca in bratele lui sunt cea mai fericita, sunt in siguranta si nu ma poate atinge nimic. Stiam ca sarutul lui este modul meu de cunoastere preferat, ca si daca as saruta milioane de barbati legata la ochi, i-as recunoaste buzele si atingerea lor fara vreo problema. Stiam ca el e motivul pentru care vreau sa fiu mai buna zi de zi, ca va incerca sa imi redea increderea in mine. Credeam ca ma va iubi sincer si fara limite.  Credeam ca vom fi de neinvins, ca impreuna vom putea muta si muntii, ca va fi acolo sa ma prinda daca voi cadea si voi fi acolo sa ii dau umarul meu sa se sprijine daca a obosit. Ca va fi fericirea mea. 

Apoi am vazut ca singura responsabila de fericirea mea sunt eu si atat si daca voi fi capabila sa ma ridic singura, nimeni nu ma mai poate calca in picioare.Am recunoscut ca nu mai pot. Ca mi se pare inuman ceea ce am de dus. Dar apoi am vazut ca doar eu pot sa ma ridic, sa gasesc puterea sa merg pana la capat. Sa cad de 100 de ori. Dar sa ma ridic si a a 101 oara si sa castig. 

Da, imi e greu sa uit ca imi spunea de atat de multe ori ca nu se poate satura de mine, ca nu se poate satura sa ma priveasca, sa imi atinga trupul si sa ma sarute mereu. Imi e greu sa uit privirea lui plina de satisfactie cand ma arcuiam, gemeam si imi infingeam mainile in carnea lui. Nu am fost vreodata ipocrita. Da, imi placea sa facem sex. Eu ii spuneam ''dragoste'', pentru ca imi daruiam inima si sufletul de fiecare data. Cand cuminte, cand salbatic, cand cu tot timpul din lume la dispozitie, cand pe fuga. Imi placea felul in care mirosul pielii lui ma indemna sa il gust, adoram felul in care mainile lui se plimbau pe trupul meu si se opreau in locurile atat de mult adorate de el. Imi placea zambetul lui si felul in care tremura. Si da, chiar imi placea sa ne iubim asa. Zi de zi, noapte de noapte, la infinit.

Dar o relatie nu poate exista asemeni unei pasari flamingo, doar intr-un singur picior. Unul singur nu poate face cat manadoi, chiar daca iubirea e imensa. Dragoste cu forta nu se poate. Si da, prefer sa stau sa bocesc o vreme decat sa imi tarasc inima prin mocirla zilnic. Sufletul meu era plin de el, nu aveam chinuri interioare si nici temeri . Nu mi-am dorit sa ma trezesc si sa vad ca lipseste partea cea mai importanta din mine, sa vad ca visele s-au spulberat, ca promisiunile au fost duse de vant. Dar nu am sa ma lupt cu morile de vant. Sufar si plang fara sa ma rusinez de asta, am iubit viu si neconditionat. Nu am sa imi arunc amintirile , nu am sa imi ponegresc iubirea, chiar daca simt multa furie si indignare. 

Daca acum incep sa ma privesc iar in oglinda, parca incep sa ma regasesc. Parca totusi reusesc sa mai gasesc undeva in privirea mea o sclipire si parca mai pot zari o tentativa de suras pe chipul meu palid, care incepe sa prinda culoare acum. Poate nu a fost atat de rau pe cat a fost de nepasator in ceea ce ma priveste. Si indiferenta doare al dracu de tare. Mai tare decat orice rautate. Am dat mai mult, am primit mai putin. I-am dat tot ce am avut si a luat tot, fara sa imi oferi macar scuze. Acum nu mai am ce sa ii mai dau. Mi-a fost greu sa ma desprind de acest barbat pe care il iubeam neinchipuit de mult.

Acum, nu mai poate veni cand are el chef, sa imi bata la usa inimii si sa isi doreasca sa il si invit sa intre. Inima mea nu e un magazin in care sa intre si sa iasa cand are el chef si sa aiba pretentia sa fie deschis exclusiv pentru el, non-stop. L-am primit de prea multe ori, la ore tarzii, atunci cand sufletul mi se odihnea si incerca sa isi repare gaurile lasate de el. A intrat de atatea ori, cu pantofii murdari, uneori arzandu-mi sufletul cu tigara din care pufaia, lasandu-ma mai apoi in ceata. Venea, imi indruga niste cuvinte fara noima si niste promisiuni ce nu isi gaseau vreodata desavarsirea. Apoi, pleca, fara nicio remuscare. Ma apucam sa adun mizeria, nu bine teminam si iar aparea sa imi dea lumea peste cap. Sunt sigura ca el credea ca iubirea ce i-o purtam ii da dreptul sa vina, sa imi dea viata peste cap. Ei bine, acum am trantit usa, am blocat-o, am inchis-o! Acum sa il vad ce va face! Va bate de nebun la usa dupa un timp sau va pleaca definitiv de data aceasta, intelegand ca nu mai suntem si nu mai avem cum sa fim? As fi preferat sa fie un barbat cu coloana, integru, care sa isi asume ori relatia pe de-a-ntregul, ori plecarea. Fara alte mojicii. Nu un copil indecis, care nu stia ce vrea, Trbuia sa se lupte ori cu el, ori cu noi, nu sa tot scormoneasca rana si asa adanca. Mi-as fi dorit sa fie barbat, sa fi plecat fara sa fi spus ceva, decat sa fi insirat lucruri fara sens. Acum, usa am inchis-o. 

Dorul de mine m-a ajutat sa prind puteri, sa imi amintesc ca nu sunt nevoita sa suport mojiciile unui barbat doar din iubire. M-am desteptat, tarziu ce e drept, dar am facut-o. Mi-am amintit ca sunt importanta pt mine, pentru copiii mei, pentru cei ce ma iubesc. De ce am petrecut atat de mult timp langa el? De proasta si pentru ca am crezut ca este onest, integru. M-am inselat doar cu a doua parte, de prima sunt convinsa. Si am realizat ca timpul nu omoara iubirea, doar oamenii o fac. Timpul exista doar pentru a accentua si a testa ceea ce e. Omul omoara iubirea cu egoismul sau, cu ratatea sa, cu scuze ieftine si cu goana permanenta dupa o fericire imaginata in fel si chip. Oamenii isi ucid visele, sperantele, iubirea. Timpul doar ii face pe oameni sa faca o alegere in ceea ce ii priveste. Daca vor sa traiasca o dragoste adevarata, o vor trai pana la moarte. Daca nu, vor renunta si vor trai totul limitat.

Nu inteleg cum a putut dormi in atatea nopti stiind ca femeia de langa el plangea, suspina si el nu avea un cuvant bun pentru ea. Si da, uneori se spune ca cele mai urate temeri se adeveresc. Imi era atat de teama ca va veni ziua in care va tine in brate o alta femeie in timp ce ea doarme linistita. Nu imi doream nimic mai mult decat persoana lui, sufletul lui, bratele lui in jurul meu , buzele lui lipite de ale mele. Credeam ca e indragostit de mine , ca a gasit ce cauta si stia sa aprecieze ce are. Apoi, am aflat ca un barbat valoreaza exact cat cuvantul si promisiunile lui. Dar acele cuvinte si promisiuni pe care le transforma in fapte, nu doar pe care le scoate pe gura. Un barbat care promite multe si nu face mai nimic nu valoreaza nimic. Valoreaza exact cat suma tuturor promisiunilor sale , acelea pe care le duce la bun sfarsit, pentru el si pt femeia de langa el. Si tind sa cred ca acei barbati care nu spun prea multe, fac tot ce le sta in putinta ca femeia de langa ei sa fie mereu cu zambetul pe buze. Un barbat trebuie sa stie ca vorbele si promisiunile odata spuse, nu mai pot fi luate inapoi. De asemenea , un barbat trebuie sa stie ca daca are deja o relatie cu o femeie pe care pretinde ca o iubeste, nu isi creste stima de sine trimitand mesaje cu subinteles si altor femei. Trebuie sa stie ca nu e ok sa fie misogin, ca femeia trebuie tratata ca pe egalul sau, nu ca pe o sclava. Un barbat stie ca o femeie se iubeste frumos.

Acum, mi-a ramas doar sa privesc inainte. Sa ma spal frenetic ca sa imi scot atingerile si saruturile lui din piele, sa ma regasesc, sa uit, sa ma iubesc, sa ma respect si sa imi atribui locul cuvenit. Sa raman ferma pe pozitie si sa nu mai plec urechea la promisiunile lui, promisiuni ce nu vor deveni vreodata realitate. 

Acum, trebuie sa imi amintesc ca am doua comori pentru care sunt centrul universului, ca forta mea ii va ajuta sa mearga inainte si sa vada ca nimeni nu poate sa te doboare. Acum, mai mult ca niciodata, voi merge cu fruntea sus, stiind ca am iubit. Sincer. Dezinteresat. Sublim. Neconditionat. Si ca nu e vina mea atunci cand se gasesc scuze. 

Cand cuiva ii pasa de tine, face orice efort sa fie , nu cauta scuze ca sa nu fie!

Despre iresponsabili si responsabili

"Vedeti, problema e ca Dumnezeu i-a dat barbatului un creier si un penis, dar nu i-a dat suficient sange pentru a le folosi pe amandoua deodata." - Robin Williams

''Indivizii iresponsabili şi stupizi se învinovăţesc rareori pe ei înşişi pentru greşelile făcute.''

Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Asumarea riscurilor

       Din ce in ce mai des observ ca responsabilitatea se pierde pe drum. Si aici si acum imi permit sa dezvolt asta in ceea ce priveste barbatul. Acel barbat care sta si urla din toti rarunchi de cat de bun si minunat e, acel barbat care se faleste cu acele castiguri financiare, fara sa realizeze ca nu banii sunt cea mai mare realizare in viata. Acel barbat care are impresia ca e superior tutror, dar nu realizeaza ca e un om lipsit de scrupule, de sentimente si de bunatate. 

Ca un barbat sa fie responsabil in cadrul unui cuplu, intai este necesar sa fie responsabil fata de el. Sa se cunoasca asa cum e, cu calitati si defecte, sa accepte ceea ce descopera zi de zi la el, atat punctele forte, cat si pe cele mai slabe, sa iubeasca ceea ce e, fara a deveni orgolios si plin de el. Abia dupa ce acest proces are loc, va incepe sa isi asume cu adevarat responsabilitatea fata de el si fata de partenera lui, in cadrul unui cuplu.

Neasumarea aduce suferinta si frustrare. Ne­multumirea pe care o simte fata de el si fata de rezultatele sale atrage nemultumirea pe care o proiecteaza asupra relatiei si asupra partenerei.

O persoana care nu isi asuma responsabilitatea, nu  poate lua sau duce la bun sfarsit un angajament, are toane, schimbari dese de dispozitie aparent fara motiv, nu are control asupra propriilor ganduri si emotii, dar incearca din rasputeri sa ii controleze pe cei apropiati si mediul exterior.

Este asemenea unui adolescent, desi varsta biologica este cu mult depasita, nerabdator, ia decizii pe moment bazate pe emotii primare, considera ca propria lui fericire este responsabilitatea celor din jur, implicit a partenerei de viata.

In general, acuza pe fiecare de ceva si rareori isi analizeaza propriul comportament si propriile reactii sau decizii. Mereu este vorba despre ceilalti, despre sistem sau guvern, ori despre soarta… Aproape niciodata despre el.

       Multe dintre noi au avut sau au relatii cu barbati nepotriviti. Ne tanguim ca nu avem noroc in dragoste si ca dam numai peste astfel de barbati. In unele cazuri, chiar asa este. Unele femei sunt atrase ca un magnet de barbati nepotriviti. Bine, bine, totul e clar pana aici, insa cum putem recunoaste barbatii nepotriviti, cum ii putem deosebi de cei potriviti? Bineinteles ca, pentru fiecare femeie, “barbat potrivit” inseamna cu totul altceva. Bineinteles ca exista anumite categorii de barbati care pot fi si trebuie evitate din start. Acestia sunt relativ usor de recunoscut inca de la inceput: alcoolicii, mincinosii patologici, barbatii violenti (si nu doar cei violenti fizic). In aceste cazuri, gandul ca ei se vor schimba de dragul tau este total eronat, asa ca mai bine pui punct inca de la inceput.

Barbatii care te iubesc foarte mult si te sufoca cu atentia lor inca de la debutul relatiei sunt o categorie pe care ar fi bine sa o eviti de asemenea. In general, un astfel de barbat este gelos si obsedat de control. Usor, usor va prelua controlul asupra vietii tale, indepartandu-i pe toti si asteptandu-se ca iubirea lui sa iti fie de ajuns. Si mai trist este ca va deveni din ce in ce mai paranoic, avand mereu impresia ca nu il iubesti de ajuns si ca sigur il inseli sau intentionezi sa o faci.

O alta categorie de barbati de care e bine sa te feresti o reprezinta aceia care inca nu au terminat vechea relatie. De fapt, ei afirma ca s-a terminat, insa vorbesc numai despre fosta iubita si despre cat de mult au suferit. Mai mult, acest barbat iti cere parerea si iti soarbe cuvintele daca faci greseala sa intri in acest joc. In realitate, el nu are nevoie de o noua relatie, ci de cineva care sa ii aline durerea si sa ii fie sprijin pana se pune pe picioare. Nu vei fi iubita lui, ci psihologul lui. Nu de putine ori te vei trezi ca, dupa ce va fi “vindecat”, isi va cauta o partenera reala sau se va intoarce la fosta iubita.

Bineinteles, nu mai trebuie sa spun ca barbatii aflati deja in alte relatii nu sunt disponibili decat pentru aventuri, asa ca vei sti inca de la inceput cum stai.

O categorie foarte des intalnita de care e mai bine sa te feresti este cea a barbatilor fustangii, a printilor cuceritori. Poate vei spune ca este greu sa iti dai seama ca ai langa tine un fustangiu, insa nu este chiar asa. Il vei recunoaste dupa felul in care priveste femeile, dupa afirmatiile pe care le face atunci cand intalneste o femeie frumoasa si dupa cat de exagerat de galant va deveni in prezenta lor. Mai mult, vei observa ca tu vei deveni un accesoriu din decor in prezenta altor femei frumoase. Daca vei considera ca ce este frumos si lui Dumnezeu ii place, gasindu-i scuze, atunci vei face o mare greseala. Placerea lui pentru femei nu are legatura cu cat de frumoasa, desteapta si feminina esti tu, ci cu felul lui de-a fi. O infidelitate iertata atrage dupa sine multe altele.

     Si ca sa ajung la ce doream, o categorie de evitat este si cea a barbatilor iresponsabili. Acestia nu stiu ce este responsabilitatea si nici nu au de gand sa afle. Obisnuiti sa faca altii treaba in locul lor (parintii, prietenii), foarte curand se vor astepta la acest lucru si din partea ta. Un barbat iresponsabil este  mereu preocupat numai de sine, are mereu probleme si te poate manipula cu usurinta astfel incat sa nu poti sa il lasi balta. Daca intri in acest joc, vei descoperi cat de greu iti va fi sa renunti. Un barbat iresponsabil va considera mereu ca el detine adevarul si dreptatea absoluta, ca nu ai dreptul la replica si ca singurul lucru ce il are de oferit si conteaza cu adevarat este partea financiara. Un barbat iresponsabil isi va jigni partenera atunci cand nu ii va conveni sa auda pareri diferite sau sa i se spuna unde a gresit. Un barbat iresponsabil si neasumat va privi entuziasmat cum partenera ii este agresata verbal sau jignita, fara sa intervina deoarce nu are destul curaj sa isi asume iubirea ce i-o poarta sau faptul ca nu e de acord cu ce se intampla in ceea ce o priveste. Un barbat iresponsabil se va gandi doar la el si se va victimiza, va juca teatru, isi va pune partenera intr-o lumina cat mai proasta si va incerca sa gaseasca mii de scuze pentru comportamentul sau, dar nicio solutie pentru a-l indrepta. Un barbat iresponsabil isi va rani partenera fara sa ii pese de starea in care ea se afla, o va acuza si va incerca sa para el o victima si doar ea responsabila de orice fapta sau actiune. Un barbat iresponsabil va vorbi despre sentimente pe care nu le cunoaste si nu si le poate asuma, va face promisiuni desarte stiind ca e incapabil sa le duca la bun final , dupa care isi va lasa balta partenera atunci cand are mai mare nevoie de el. Un barbat iresponsabil va avea impresia ca el poate fi Dumnezeu si poate avea drept de viata si de moarte asupra partenerei sau a copilului lor. Un barbat iresponsabil va fi mereu influentat de lumea careia i s-a plans mereu si acea lume pe care a incercat sa o manipuleze dupa bunul plac si in fata careia a pozat ca o victima.

Un barbat iresponsabil nu va fi vreodata capabil sa isi asume o iubire, o relatie serioasa, promisiuni facute, cu atat mai mult un copil. Un barbat iresponsabil isi va renega iubita si copilul doar pentru bunastarea lui financiara. Pentru ca un barbat iresponsabil nu va avea nimic de oferit, doar bani. Acei bani pentru care ii va scoate ochii iubitei si copilului lui , crezand ca doar el e singurul om din Univers care lucreaza si castiga bani. Un barbat iresponsabil nu va incerca niciodata sa isi inteleaga partenera sau sa se puna in locul ei, din contra, daca va vedea ca e la pamant, va face tot posibilul sa o calce in picioare, doar pentru mandria lui. Dupa care ii va rade in fata , ii va intoarce spatele si va pleca, lasand-o in lacrimi si distrusa.

Un barbat iresponsabil nu va sti vreodata ce e afectiunea. Atentia. Iubirea. Pretuirea. Respectul. Egalitatea. Linistea. Sprijinul. 

Si atunci cum e acel barbat responsabil?

Un barbat responsabil e un barbat implicat. Isi imbratiseaza partenera, are grija de ea, o respecta, ii ofera atentie, o ocroteste, ii ofera siguranta si isi creaza propria poveste impreuna. De asemnea, e un tata implicat, atent , iubitor, afectuos. Atat cu copilul lui, dar si cu cea care i-a dat nastere.

Un barbat responsabil isi complimenteaza partenera, o apreciaza si isi va invata copilul sa nu jigneasca/sa nu accepte jigniri gratuite. Isi va invata copilul sa isi aleaga partener de viata care sa aiba habar de ceea ce conteaza cu adevarat si va creste un copil puternic, langa o mama fericita.

Un barbat responsabil are grija sa ii reaminteasca partenerei ca in bratele lui e in siguranta, ca acela e locul pe care l-a cautat toata viata. II va oferi mereu siguranta si stabilitate si isi va invata copilul ca trebuie sa ocroteasca si sa fie ocrotit.

Un barbat responsabil isi va saruta iubita si ii va aminti ca atunci cand buzele lor se unes, timpul se opreste in loc. Astfel, copilul lor va vedea cat de atent e el cu mama.

Un barbat responsabil nu tipa la partenera lui. A ales-o ca sa ii fie alaturi la bine si la rau. Cu intelegere, cu calm, cu bunavointa. Asa, copilul  lor va vedea ca nu trebuie vreodata sa accepte tipete in jur.

Un barbat adevarat si responsabil nu isi va lovi vreodata partenera. Chiar daca a ajuns la capatul puterii, nu va ridica vreodata mana la ea. SI e clar ca un copil, vazand asa ceva, nu isi va ierta tatl niciodata. Sa nu uitam ca un copil isi va iubi mama neconditionat toata viata , pe cand tatal trebuie sa ii castige dragostea. 

Un barbat responsabil si asumat ii va spune partenerei sale ca o iubeste. Indiferent de moment, de cine e in jur. A cucerit-o si trebuie sa fie mereu asa. Astfel, copilul ca cauta dragostea adevarata , va invata sa spuna si sa primeasca aceste cuvinte si sa creada in ele. 

Un barbat responsabil va spune ''Imi pare rau!'', isi va asuma greselile sincer si nu isi va lasa partenera sa planga, sa se consume, sa se autoinvinovateasca pt greselile lui.

Un barbat responsabil, care iubeste si e iubit nu pleaca de langa partenera sa. Iubirea inseamna un inel care se rupe daca vreunul dintre ei pleaca. Unul va ramane si va suferi enorm , mai ales ca nu e vinovat. Iar cel ce a plecat va suferi ceva mai tarziu ca a plecat in acel moment in care trebuia sa fie acolo trup si suflet, pentru a atinge fericirea suprema. Ramanand langa partenera sa si incercad sa rezolve problemele impreuna, ii va arata copilului ca viata cere solutii, nu esecuri sau renuntari.

Un barbat adevarat si responsabil este galant. II deschide usa la masina iubitei, intra primul in restaurnat, ii ofera scaunul, ii ia haina. Astfel, isi va invata si copilul bunele maniere.

Un barbat responsabil este mandru de realizarile iubitei, indiferent despre ce tip de realizari este vorba. Va sti ca nu sunt intr-o competitie si ca sunt impreuna in povestea asta. Asa, ii va arata copilului sa tina capul sus in fata tuturor si sa isi pretuiasca calitatile.

Un barbat responsabil  isi va iubi partenera neconditionat. Mai presus de orice. O va vedea ca pe egala lui si va fi tot ce are mai de pret. Ii va dovedi iubirea nu doar prin vorbe, dar si prin fapte.

Un barbat responsabil va ramane cu partenera lui la bine si la greu, nu o va minti si nu ii va darui cai verzi pe pereti, nu ii va promite marea cu sarea si ii va da mocirla in schimb. Un barbat responsabil e un barbat asumat. Un barbat adevarat nu va deveni vreodata iresponsabil.