De Craciun...

             De Craciun..

     De Craciun , casa ar trebui sa fie plina de veselie, de miros de cozonaci, iar sufletul incarcat de bunatate, iubire si speranta.

De Craciun...parca anul asta nu mai e cum era...lipseste ceva, de fapt, lipseste cineva. 

De Craciun, cand familia se strange la masa, nu ar trebui sa fie parinti care sa isi planga copilul plecat prea devreme sau copii care sa isi planga taticul sau mamica. 

De Craciun, sufletele tuturor ar trebui sa fie incarcate de fericire. Dar uneori, nu putem lupta cu soarta. Si oricat ne-am dori, nu putem da timpul inapoi.

As minti sa spun ca acum, de Craciun, ma simt implinita total.

 De Craciun, as vrea sa am puterea sa dau timpul inapoi. Sa pot lua durerea si tristetea din sufletele celor mult prea incercati.

Sa pot oferi zambete din zambetele mele celor care nu mai au putere sa zambeasca.

De Craciun, as vrea sa pot oferi o imbratisare celor care nu au pe nimeni sa ii imbratiseze. O vorba calda celor care nu au auzit demult asta, o mangaiere pe obrajii brazdati de lacrimi, bunatate si dragoste celor care nu mai cred in asta.

De Craciun, as vrea ca tu sa fi fost aici. Sa ne molipsesti cu entuziasmul tau si bucuria ta .Imi amintesc ca ti placeau sarbatorile de iarna. Craciunul era sarbatoarea ta preferata. Iti placea sa iti faci planuri, sa razi, sa asculti colinde, sa adulmeci mirosul cozonacilor proaspat scosi din cuptor si sa rupi pe furis din ei, spunand cu gura plina ca n-ai fost tu. Erai atat de fericit in perioada asta. Adorai mirosul de brad si iti sclipeau ochii cand stingeai lumina si priveai clipocirea luminitelor. Imi lipseste rasul tau si bucuria ta molipsitoare. Imi lipseste pana si senzatia de siguranta pe care o aveam in preajma ta. Mi-ai spus ultima data cand am discutat serios ca indiferent ce va fi, vei avea grija de noi. Ca asta e rolul tau. Si ca acum ai inteles. Nu mi-ai zis ce ai inteles. Dar privirea ta era blanda si calda. Si a fost ultima imagine pe care am avut-o cu tine. Mi-ai urat "Craciun Fericit!''si mi-ai zis sa nu mai plang, ca totul va fi bine. Dar...

De multe ori ma simt pierduta. Golul asta e imens. Imi e dor de tine si imi doresc mai fi fost aici inca o zi, inca un an, inca 10, inca 100. Nu imi gasesc cuvintele atunci cand comoara noastra imi spune ca ii lipsesti, ca ii e dor. Pentru ca e un dor sfasietor, care parca se accentueaza pe zi ce trece. Si doare. Spunea cineva ca durerea nu dispare, doar incepi sa te obisnuiesti cu ea. Dar cand??

  Imi pare atat de rau ca a trebuit sa ne parasesti. Imi pare atat de rau ca, de Craciun , tu ne vei vedea de acolo de Sus, dar noi nu vom putea sa te vedem decat in poze. 

 Se spune ca noptile sunt cele mai dificile cand vrei sa treci peste o durere. Pentru ca atunci te napadesc amintirile si atunci poti plange in voie, fara ca cineva sa te intrebe de ce sau sa fii nevoita sa dai socoteala. Iti privesc pozele de atat de multe ori si te cert de si mai multe ori. Acum, de Craciun,  sunt si mai furioasa pe tine. Mi-as dori sa ma fii chiar daca doar sa te certi cu mine sau sa ma cert cu tine. Dar sa stiu ca esti. Cel mai dificil este sa supravietuiesti noptilor, sa stii. Am adormit de multe ori plansa. Am auzit oameni spunand ca trebuie sa plangi pana cand lacrimile iti seaca. Asa am facut... necontenit. Am plans la dus. Am plans in bucatarie. Am plans in timp ce mergeam si in timp ce vorbeam. Am plans pana si in somn. Am urlat in perna ca sa nu-mi auda nimeni durerea. Nu am simtit niciodata un nod real in gat... pana atunci, cand tu ai disparut fizic pentru totdeauna din viata mea.

Un timp, oamenii nu prea stiau ce sa spuna sau cum sa se poarte cu mine. Apoi, cand au vazut ca nu discut despre tine, au crezut probabil ca nici nu m-a afectat plecarea ta. Nu pot spune ca ii invinovatesc. Dar nu am avut nevoie ca ei sa stie ce gol imens ai lasat in viata mea. Desi uneori as vrea sa urlu toata durerea asta, toata neputinta asta…Nu am cum sa uit, cum sa ma prefac ca e totul roz. Stiu ca viata merge inainte, dar as fi vrut sa fii si tu , sa mearga inainte si pentru tine. Am aprins de atatea ori lumanari langa fotografia ta, am vorbit de atatea ori cu tine…stiu ca m-ai ascultat, stiu ca m-ai auzit, stiu ca mereu ai stiut ce simt si cum simt. Dar eu nu am stiut sa inteleg.

De Craciun, as vrea intelepciune multa. Si cumpatare. Multa.

Amintirile cu tine ma vor insoti intotdeauna. Si sunt atat de multe. Si ma bucur pentru ele. Pentru fiecare in parte.

Este greu și neobișnuit să realizez și să accept că ai la doar 30 si ceva de ani. Mi-am imaginat întotdeauna că o să îmbătrânesti,, o să ai păr alb și riduri, o sa ai nepoti si o sa fii alaturi de fiica noastra in cele mai importante momente din viata ei. Îmi doresc si acum atât de tare acest lucru, că mă doare. Dar ăsta e adevărul despre viață: e fragilă, prețioasă, impredictibilă și fiecare zi e un dar, nu un drept.

Am 28 de ani. Nu vreau să mă duc. Iubesc viața. Sunt fericită pentru ca am doua comori nepretuite.Le datorez asta celor pe care îi iubesc. Dar e un lucru pe care nu îl pot controla.

De Craciun, sș vrea ca oamenii să nu își mai facă atâtea griji pentru lucrurile minore, lipsite de însemnătate, să nu se mai streseze și să încerce să-și amintească faptul că toți avem aceeași soartă, toți vom muri la un moment dat, așa că ar fi bine să prețuim timpul pe care îl avem.

De Craciun, in acele momente în care va plângeti pentru lucruri ridicole, gânditi-va că cineva înfruntă o problemă reală. Fiti recunoscător pentru lucrurile minore și treceti peste ele. E ceva normal să va enerveze anumite lucruri, dar nu le lăsati să aducă negativitate în viața voastra și a celor apropiați voua.

De Craciun, ajutati, oferiti, fericirea vine din lucrurile pe care le faceti pentru ceilalți, mai mult decât din cele pe care le faceti pentru voi.

De Craciun, incercati să va bucurati de fiecare experiență și să o trăiti, în loc să încercati să surprindeti totul cu camera telefonului.

De Craciun si nu numai. Faceti asta in fiecare zi.

Treziti-va devreme dimineața, uneori și ascultati păsările care ciripesc, priviti culorile copacilor, ale cerului.

Ascultati muzică. Buna. De calitate.

Vorbiti cu prietenii vostri. Puneti telefonul jos și ascultati.

Călătoriti dacă asta e pasiunea voastra.

Munciti ca să trăiti,  dar nu trăiti ca să munciti.

Faceti ceea ce va face cu adevărat fericiti.

Mancati desert, fără să va simțiti vinovati.

Spuneti ''nu'' lucrurilor pe care nu vi le doriti.

Nu va simtiti presati să le îndepliniti altora așteptările.

Spuneti-le celor dragi că îi iubiti. Inainte sa fie prea tarziu si sa nu mai aveti cui spune asta.

De Craciun, fiti voi insiva. Aveti curajul sa o luati de la capat. Fiti buni. Calzi. Minunati. Impaciutori.

De Craciun, fiti asa cum trebuie sa fiti mereu.

Sunt o Phoenix!

Uneori, trebuie sa fii o Phoenix. Trebuie sa mori pe dinauntru ca sa renasti si sa te ridici din nou ca cea mai puternica si mai inteleapta versiune a ta. Trebuie sa renunti la tot ceea ce te tragea inapoi si nu te lasa sa iti ridici aripile sa zbori, sa renunti la tot ceea ce te facea sa te simti un gandac atunci cand tu de fapt erai si esti cea mai frumoasa si mai impunatoare pasare. Nu e vina ta ca altii se tem ca bataia aripilor tale va sterge mastile de pe fata lor si vor ramane in fata ta asa cum sunt: nedemni, fara valoare , invaluiti in minciuni si orgoliu prostesc.

Dupa ce scapi de tot ceea ce te tinea pe loc, vei afla cat de mult timp ai pierdut in van, timp pe care nu ti-l da nimeni inapoi. Si daca e ceva scump pe lumea asta, ala e timpul. E inestimabil.

Da, acum dupa ce am murit si am renascut, stiu ca ce am de oferit este pentru cineva care ma poate iubi asa cum sunt. Si sunt speciala, frumoasa si minunata. Nu ai stiut ce sa faci cu mine, cu noi, cu totul. Te-am pus pe un piedestal si am refuzat sa cred ca tu poti altfel decat acel zeu pe care il veneram, credeam ca tu esti cel mai bun. Dar, am apreciat, am iubit si am pierdut.  Tu esti doar asa cum vrei tu sa fii si ai fost un actor atat de bun incat chiar am crezut ca asa esti tu. Dar am gresit, ai purtat o masca in fiecare zi, ai facut un spectacol pentru cei din jur si ai icercat sa ii convingi ca tu esti cel mai bun. Pana si eu te-am crezut. Te-am provocat sa te gandesti la persoana care vrei sa fii, acea persoana pe care nu o arati si altora. Au fost clipe in care am avut cea mai frumoasa varianta a ta. Dar in momentul in care ai fost atat de sigur de dragostea mea, ai hotarat ca nu merita sa depui efort pentru a ma trata cu respect si dragoste, nu ai mai apreciat timpul petrecut cu mine si nici cuvintele frumoase pe care ti le spuneam si iti era mai comod sa ma jignesti. Ai ras de mine, ai ras de mine pentru ca te iubeam, pentru ca iti ceream farame din timpul tau, pentru ca ma straduiam sa fiu mai buna si pentru ca sunt prea sensibila si emotionala. Si a fost dureros.

M-ai facut sa cred ca nu sunt o persoana buna. Dar m-am trezit. Asta imi place cel mai mult la mine, ca uneori e de ajuns un singur gest care sa ma trezeasca la realitate si sa am curaj sa inlatur tot ce e rau din viata mea. Nu vreau sa fiu cu o persoana mediocra sau mai putin buna decat sunt eu. Nu vreau sa fiu cu un barbat iresponsabil, imatur, cu un actor atat de bun , cu atat mai mult cu un barbat indecis , orgolios si plin de sine, incapabil sa recunoasca sentimentele ce le are sau nu le mai are. Vreau langa mine un barbat caruia sa nu ii fie teama sa spuna ce simte pentru mine. Un barbat care sa fie responsabil, minunat si sa stie ce isi doreste de la viata si sa isi asume acest lucru. Vreau pe cineva care sa imi aprecieze sfaturile si parerile. Vreau pe cineva care sa fie dispus sa accepte iubirea mea.

Nu sunt o persoana fara cap. Sunt o femeie inteligenta, cu opinii si ganduri. Sunt o persoana iubitoare si darnica. Am rabdare si iubirea mea e rara.. De cele mai multe ori pentru ca iubesc fara impune conditii. Si nu vei gasi asa ceva oriunde. Emotiile mele nu au fost niciodata jucarii pentru tine, dar tu le-ai tratat asa. Am avut incredere ca vei avea grija de mine. Ti-am dat unele dintre cele mai pretioase parti ale sufletului meu, dar ai jucat prost. M-ai lasat ranita, cu o inima franta si nimic care sa imi aminteasca de timpul petrecut impreuna.

Dar am ajuns sa accept ceea ce s-a intamplat deja. Iubirea mea si tot ce am avut de daruit a fost prea mare si prea mult pentru ceea ce ai fost dispus sa dai inapoi. Nu ai fost pregatit pentru dragostea mea.  Te-ai speriat; am vrut sa cresc alaturi de tine. Am vrut sa invat alaturi de tine. Am vrut sa te fac un om mai bun, sa te rasfat, sa te iubesc… dar tu, din nou, mi-ai aratat ca nu meriti nimic. Am fost nevoita sa ma ridic din propria suferinta si sa merg mai departe… fara tine.Acum stiu ca ceea ce am de oferit este pentru cineva care isi da seama cat de speciala sunt. Pacat ca tu nu ai stiut sa apreciezi dragostea mea.

Pentru mine a fost de ajuns. Nu am fost si nu voi fi niciodata adepta jumatatilor de masura, dragule. Si tu stii asta. Nu ma incanta sa imi faci loc in jumatate din timpul tau, in jumatate din inima ta, in jumatate din sufletul tau pentru ca eu am vrut sa zburd ca o nebuna prin toate astea si sa ma bucur de intregul tu. Am vrut un barbat caruia sa ii intru in suflet si sa ii patrund in fiecare camaruta, sa descopar fiecare detaliu si sa ma pimb prin voie printre sentimentele lui. 

Nu ma voi multumi vreodata cu jumatate, asa ca mi se rupe sincer de jumatatea ta. La fel cum mi se rupe de jumatatile tale de adevar si de faptul ca vrei sa ma faci sa vad doar jumatatea goala a  paharului. Inca nu prea te-ai prins cum sta treaba cu iubitul si oferitul. Nici cu sinceritatea ceruta, dar niciodata oferita.

Asa cum nu m-a interesat sa am doar jumatate din timpul tau, nu ma intereseaza nici pe departe sa am langa mine o jumatate de barbat, un baietel. Vreau un barbat adevarat care sa stie cum sa ma tempereze, sa ma aduca cu picioarele pe pamant cand o iau razna si sa ma iubeasca asa cum o face un barbat adevarat. 

Nu sunt narcista de fel, dar cred ca daca nu treceam prin toata porcaria asta de perioada langa tine, nu as fi constientizat de fapt ce om minunat sunt. acum realizez cat de buna m-am facut, si nu ma refer la fizic. Acolo mai am putin de lucrat. Am inceput sa ma iubesc mai mult dupa ce mi-am facut curaj sa ma smulg din ghearele tale, gheare care ma tineau lipita de pamant, sa nu cumva sa ma ridic. Am inceput sa ma iubesc asa cum un om trebuie sa se iubeasca. Am inflorit zi de zi si m-am simtit eliberata. Linistita. Calma. Ca un fulg. Ma bucur ca nu ma mai consum pentru probleme de rahat si nu mai fac pe detectivul si pe ghicitoarea.

Ma bucur ca am realizat ca intr-o zi voi cunoaste pe cineva care nu a ratat vremea intarcatului si nici nu se mai ascunde dupa fusta mamei, se va putea face inteles dn prima si va sti sa imparta binele si raul la doi. Intr-o zi, voi cunoaste pe cineva care nu va fi miop atunci cand va veni vorba de femeia care il asteapta acasa. Care va sti sa o alinte, sa ii faca mici surprize din cand in cand, sa ii aduca zambetuk pe buze si sa o aprecieze. Si iti garantez ca nu va simti vreodata nevoia sa aprecieze vreo alta femeie. Si ca sa  spun asa urat, imi pare rau ca niciodata nu ai avut suficient sange in instalatie sa iti asumi greseli si fapte. De ce? Bine, nu imi mai pasa acum, intreb si eu sa nu tac. Dar in locul tau nu m-as aseza prea relaxat. Cunosc pe cineva minunat, care sigur iti va iesi in cale. Se numeste Karma, e fenomenala si ea, de obicei, ti-o trage inzecit. Sunt sigura ca nu te va ocoli.

Imi va fi bine fara tine. Mi-a luat atat de mult sa inteleg si sa ma smulg din spinii de pe calea pe care m-ai facut sa merg, dar iti multumesc ca m-ai facut sa simt pe pielea mea cu sta treaba cu suferinta. Nu neaparat ca sunt mai puternica, desi ma simt asa, dar cu siguranta sunt mai matura. Drept urmare, sunt fericita. Al naibii de fericita. Poate te voi suna intr-o zi sa iti multumesc ca mi-ai aratat ca m-am inselat in privinta ta. Probabil si omul care va fi candva langa mine iti va multumi pentru ca m-ai facut sa plec. 

Ah, si sa nu uit, culoarea parului meu e cea mai potrivita pentru mine acum! E exact asemeni penajului minunat al pasarii Phoenix! Mi-ai  ars sufletul si a renascut! E nou, fara gauri, fara pete de smoala, fara rupturi si cel mai important, e cel mai bun! Dar tu nu vei mai avea cum afla asta!

Memento mori! Tempus fugit...

Memento mori....Nu uita ca esti muritor. Si totusi uitam asta atat de des...
Timpul fuge mai repede decat cel mai rapid om din lume. Si nu il putem opri. Nu il putem incetini. Nu putem da timpul inapoi, din pacate. Putem doar să mulțumim pentru aducerile-aminte, pentru amintiri pe care nimeni nu ni le poate lua.
Si totutsi, de multe ori am mai avea atatea de facut, atatea de spus, atatea de oferit, dar fiecare om are timpul lui pe acest Pamant si se pare ca timpul nu iarta. Uneori e ireal cât de repede zboară și cât de multe nu am făcut sau nu am spus, realizam câte mai aveam de spus doar după ce timpul ne e furat intr-un mod sau altul.
Azi sunt 9 ani. Noua ani de când am hotarat sa formăm un cuplu. Deși viața ne-am rezervat alte planuri și am luat-o pe cai diferite, ar fi o minciună să nu recunosc clipele frumoase si prea fericite trăite lângă tine. Involuntar, mereu mi-am amintit de tine in aceasta zi. Imi amintesc când te intrebam:
- Alta zi nu ti-ai gasit si tu sa ma întrebi dacă vreau să fiu iubita ta, numai in1 noiembrie? O sa ne sărbătorim aniversarea de ziua mortilor!
- Noi vom sarbatori dragostea mereu in 1 noiembrie, nu morții. Noi vom fi fericiți de 1 noiembrie., îmi răspundeai zâmbind.
Și azi? Azi ce sărbătorim? Vorbesc cu tine pentru ca stiu ca ma vezi si ma auzi de acolo de Sus. Azi unde e fericirea pe care o sărbătorești tu? Sau eu? Azi ti-am dus flori și lumânări la mormânt. Asa am sărbătorit, împreună cu fiica noastră și părinții tăi. Azi am mers la mormântul tau. Am plans. De durere. De neputinta. De frustrare. De furie. De dor. Am fumat o țigară cu tine. Doar eu. Ca in Rai nu cred ca ai voie sa fumezi. Ti-ai arde aripile. Am vorbit cu tine in timp ce ma priveai rece de pe piatra mormantului tau. Te-am certat si tu încă îmi zâmbești. Nu mi-ai spus nimic. Poate ca nici nu as fi vrut. Ai stat acolo ca o statuie rece, de-a pururi împietrită. Privind și zâmbind. Ti-a placut imaginea ce ai vazut-o? Ti-a placut sa ne vezi pe toți plângând? Nu cred. Nu ai fost niciodată atat de crud încât să îți facă plăcere durerea altora, mai ales când e vorba de cei dragi tie.
Te-am visat din nou zilele trecute. Nu mi-ai spus nimic , asa cum o faci de obicei in visele mele. De data asta doar mi-ai zâmbit și ai tăcut. Atâta tot.
Te-am visat de atatea ori de când Dumnezeu a decis să te ia lângă El și m-am întrebat mereu de ce. De ce te visez atat de des? Poate pentru ca nu am apucat sa iti spun tot ce mai era de spus. Poate pentru ca nu am apucat sa iti multumesc asa cum meritau pentru fiica noastră, pentru tot ce ai făcut pentru mine și pentru sprijinul tau . Poate pentru ca nu am apucat sa te rog sa ma ierți pentru toate momentele in care mi-am iesit din fire și am avut certuri și neplăceri, poate pentru ca și tu mai aveai ceva de spus. Nu am gasit încă o explicație.
Independent de certurile noastre, de neplăceri și clipe triste, mereu am apreciat calitățile tale și sufletul tau mare și bun. Independent de problemele noastre, stiu ca m-ai iubit cu adevărat și sincer. Mereu ai fost acolo pentru mine și nu m-ai lasat sa cad. Mi-ai oferit sprijin, m-ai încurajat și mi-ai spus :
- Sari tu, sar și eu, sa stii! , era replica ta mereu cand spuneam ca nu mai pot.
Dar de data asta n-am sărit eu, ai sărit tu și nu ai prevenit pe nimeni, ne-ai lasat doar cele mai calde vorbe și ai plecat pentru totdeauna. Ai plecat fizic. Pentru ca te găsesc mereu in amintiri, in suflet, în chipul fiicei noastre care e bucata ruptă din tine.
Ce as mai putea sa iti spun acum? Ar fi atat de multe de spus și totusi nu îmi găsesc cuvintele...Plecarea ta a fost șocul vieții mele, atat de brusca, atat de dureroasă, atat de nedreaptă...
Azi sunt 10 luni de când ai plecat, de când nu ti-am mai vazut chipul, de când nu ti-am mai auzit vocea decât în vise. Uneori îmi doream să te scot de acolo ca sa pot macar sa te mai îmbrățișez o data, să îți poți săruta și îmbrățișa fetița.
Nu stiu daca Divinitatea și Cerul au avut nevoie de tine mai mult decât are ea, dar stiu ca as da zile și ani din viata doar sa mai fii, să mai rămâi printre noi chiar dacă doar sa ma cerți sau sa nu îmi vorbesti, doar sa fii aici. Acum. Si maine. Si poimâine. Si in fiecare zi...
Poate ne vom intalni cândva. Când și timpul meu va fi fugit. Poate atunci ne vom putea spune toate vorbele nespuse. Poate atunci voi înțelege de ce.
Pana atunci, îmi rămân întrebări fără răspuns, îmi rămâne doar să îți privesc chipul gravat pe acea piatra rece și lipsită de viata si sa îmi amintesc cu drag de toate momentele minunate pe care mi le-ai oferit. Pentru ca sunt singurele care contează.
Multumesc. Iarta-ma. Multumesc.
Doamne Doamne sa aiba grija de sufletul tau, iar tu de fetița noastră!

Pentru Iris

La multi ani, comoara mea!

Scumpa mea fiica,
Nu imi vor ajunge zilele sa ii multumesc lui Dumnezeu si tatalui tau ( pentru care ai fost totul, soarele lui si tot ce isi dorea si te va veghea mereu si va avea grija sa fii bine) pentru tine. Esti fetita mea mare, mult iubita si dorita, copilul  meu perfect si adorat. Te-am iubit din clipa in care ai fost zamislita in pantecele meu, ti-am adorat fiecare miscare si iti spuneam necontenit ca te iubesc.
Parca ieri ai venit pe lume. Imi amintesc cum te-am tinut in brate pentru prima oara. Tu, micuta mea, erai atat de mica si fragila. Mi-ai tinut degetul cu mana ta micuta si mi-ai zambit. Amintirea acelui moment s-a intiparit in inima mea pentru tot restul timpului care a venit dupa.
În fiecare an de ziua ta am la fel de multe emoții ca și în ziua în care te-am adus pe lume. Aș vrea, ca atunci când te vei face mare, să poți reciti aceaste randuri și să te recunoști în acea femeie puternică și frumoasă  de care eu voi fi atât de mândră. Dar până acolo este o călătorie. O facem împreună de sapte ani și am învățat deja atât de multe alături de tine.
Am învățat să fiu curajoasă, pentru că tu m-ai provocat să iau decizii pentru tine.
Am învățat să fiu responsabilă, pentru că fragilitatea ta m-a îndemnat să mă gândesc mereu cu un pas înaintea deciziilor mele.
Am învățat să fiu generoasă cu tine pentru că dragostea unui părinte are valoare doar atunci când o poți împărtăsi cu copila ta.
Alături de tine am parcurs o călătorie incredibilă în care iubirea mi-a fost ghid.
 Fii indrazneata, fii curajoasa, fii buna.
Copila mea scumpa, am citit undeva ca viata fiecarui om este o poveste scrisa de degetele lui Dumnezeu. Vor fi momente in viata ta cand vei crede ca acest lucru nu este tocmai adevarat; vei simti ca viata ta este prea grea pentru a fi un basm. In acel moment, vreau sa-ti amintesti ca basmele contin minuni si frumusete, insa si cateva lucruri rele. In fiecare poveste se afla cate un zmeu, o vrajitoare, o regina sau un rege nemilos, un monstru, un capcaun, ceva ce cauzeaza neplaceri si suparare. Cheia este sa cuceresti acest rau incetul cu incetul. Insa inainte de a cuceri aceste forte externe, cucereste monstrii care se ascund in propria inima. Tine in frau demonii din interior.
Este adevarat ca eu, cu fiecare zi care trece, voi imbatrani din ce in ce mai mult si puterile imi vor deveni din ce in ce mai slabe. Poate ca va veni chiar si o zi cand nu o sa mai am nici tinere de minte. Dar chiar si atunci, tu, cu zambetul tau luminos, o sa-mi luminezi inima.
Eu sunt o mamă fericită pentru că mi-a fost dată șansa de a te iubi și de a trăi alături de tine momente nemaipomenite și bucurie. Aș vrea să îți aduci aminte de momentele astea, ale noastre, peste ani, când vei fi mare și să poți zâmbi. Aș vrea să simți căldura și siguranța bratelor mele și protecția lor care te va însoți dincolo de momentele în care eu nu te voi mai putea apăra.
În curând vei crește. Vei pleca să descoperi o lume proprie, în care te vei avânta cu mult curaj, așa cum faci acum când te arunci în piscină, fără să te gândești că există riscuri sau pericole. Vreau să râmâi așa cum ești, draga mea. Aș vrea să îți păstrezi inocența și puterea de a iubi necondiționat. Mai mult de atât, aș vrea să nu îți piezi niciodată puterea de a iubi, indiferent de câte dezamăgiri vei avea.Fii indrazneata, fii curajoasa si crede in puterea visurilor tale – visurile care stralucesc ca stelele in ochii tai frumosi iti vor lumina intotdeauna calea.
Cred ca iti scriu acum pentru mine mai mult, nu pentru tine si recunosc asta. Cum recunosc ca te-am nascut pentru mine, nu pentru tine. E un gest profund egoist sa aduci pe cineva pe lume si cum ajunge el sa fie rastalmacit in culmea altruismului, eu inca nu pricep.

Astazi faci 7 ani, esti aproape om mare, poti desena , poti canta, poti citi,  asa ca o sa pricepi de ce trebuie sa facem un legamant, la care sa ne uitam din an in an si sa-l completam.

Asadar, trebuie sa stii urmatoarele despre mine si tine.
1. Te iubesc asa cum isi iubesc toti parintii normali copiii. Cu disperare si fara margini, cu instincte de fiara amestecate in dulceata de trandafiri, pana dincolo de orice limita, in cer si pe pamant. E in firea lucrurilor sa fie asa, prin urmare sa nu imi permiti niciodata sa folosesc aceasta dragoste ca repros. Eu te iubesc pentru ca vreau sa te iubesc, tu n-ai nici un amestec in treaba asta.

2. Iti voi da putine lucruri pentru ca am putine lucruri. Multe dintre ele nu vor fi materiale, pentru ca, chiar daca as avea prea multe dintr-alea, nu mi-as permite sa te incarc cu gunoaiele trecerii mele prin lume. Voi avea insa grija sa iti dau ce ai tu nevoie, nu ce cred eu ca tu ai nevoie.
Vei primi de la mine povestile viselor mele, dorintelor mele, calatoriilor mele. Dar ele (visele, dorintele, calatoriile) vor ramane la mine si nu vor deveni ale tale pentru ca adevarul adevarat este ca atunci cand te-ai nascut, acum 7 ani, am incetat sa mai fim aceeasi creatura.

3. Incerc sa te ajut sa fii independenta si cu o relatie corecta cu singuratatea si prin urmare, cu tine insati. Cu fiecare minut in plus in care imi esti fiica eu te iubesc mai mult, asa ca uneori mi-as dori sa te leg de incheieturile mainilor mele ca sa fiu sigura ca esti langa mine. Nu fac asta si daca vreodata o sa o fac, trimite-ma la un doctor sa ma caut pentru ca inseamna ca mi-am pierdut bunul simt.

4. O sa primesti putine sfaturi de la mine, pe alea pe care le ceri. Stiu ca esti atat de inteligenta incat sa-ti faci propriile trasee in lumea asta, sa-ti desenezi propriile harti in viata. Uneori o sa ma uit si eu la ele, probabil cu admiratie pentru cat de frumos ai pus liniile, pentru cat de minunat te reprezinta ele pe tine.

5. Nu te sinchisi prea mult de cum i se pare "lumii" ca ar trebui sa fii si nici eu n-o sa dau prea multe parale pe asta. Daca o sa fii slaba, cineva va gasi mai interesant sa fii grasa. Daca vei avea un copil, de bunaseama mai bine ar fi sa faci zece. Daca vei zbura pe luna, cineva te va dispretui ca n-ai ajuns pe Marte. Priveste-i si pe oamenii astia cu bunavointa pentru ca eu iti promit ca te voi pune sa faci putine lucruri inutile, doar ca sa fii in conformitate cu asteptarile celor din jur.

6. Acum sunt mai desteapta decat tine, in cativa ani asta se va schimba. Indeasa-mi pe gat "experienta de viata" daca o scot la inaintare, ea nu face doua parale pentru ca e experienta mea de viata, nu a ta, si poate numai Iisus Hristos a avut experienta de viata in sens universal, general valabil. Daca tot e sa o folosesti pe-a cuiva, a lui sigur e mai demna de urmat.

7. N-am sa ma sacrific pentru tine. Mi-as da viata ca tu sa traiesti, adica fizic, ti-as dona inima mea daca tu ai nevoie de ea, dar nu ma voi sacrifica pentru tine. Voi refuza sa arunc pe geam dorintele si nevoile mele ca sa ma angajez in cursa inarmarii nucleare a mamelor perfecte care vor o medalie cu diamante de mama. Vei manca pranzuri reci daca n-o sa am vreme de unele calde, cine cu pizza de vis-à-vis, la Paris o sa mergi cu mine sa vezi muzee doua zile si eu cu tine la Disneyland numai o zi, o sa faci tone de teme de capul tau (pentru ca ai unul). Voi face ce voi putea face si nu mai mult, astfel incat niciodata, dar niciodata, sa nu-ti pot spune frustrata si amara "m-am sacrificat pentru tine".
Astazi sunt 7 promisiuni, de la 7 ani. Un altfel de cadou, de la mine pentru tine. La multi ani!
În final, vreau să își spun că:
Este normal să îți fie teamă dar vreau să știi că cele mai frumoase lucruri în viață vin după ce îți găsești curajul să îți îți înfrunți temerile și să descoperi o lume cu totul nouă în fața ta.
Vei fi mereu iubită necondiționat de mine, de sora ta , de familia ta, că suntem aici atunci când cazi și vei avea mereu brațele mele deschise atunci când vrei să te simți în siguranță, iar taticul tau te va veghea mereu.
Iubește-te și respectă-te ca om și ca femeie. Nu te lăsa amăgită de promisiuni și nu te lăsa dezamăgită de oameni care nu își merită respectul
După orice căzătură, ridică-te și mergi mai departe. Viața are suprize incredibile pentru oamenii care cred în miracole.
Te iubesc, minune minunata!
La multi ani, Iris Maria, comoara mea!