Craciunul e iubire!

Cand e gata bradutul, ar fi minunat sa ne uitam in sufletele noastre sa vedem daca ne amintim despre ce e vorba in toata perioada Sarbatorilor de Craciun!
Craciunul e despre bunatate, despre smerenie, despre iubire, despre familie.
Craciunul e despre oameni care nu ar trebui sa planga, despre oameni care nu au voie sa fie tristi sau abatuti, despre oameni impliniti sufleteste, despre oameni buni si iubitori, despre zambete si fericire, despre minuni si speranta, despre credinta si incredere in Divinitate.
Craciunul e despre priviri calde si blande, vorbe dulci izvorate din inima si imbratisari pe nepusa masa, despre muuulta dragoste si despre apreciere, despre cadouri inestimabile.
Fiecare trebuie sa oferim un zambet, o speranta , o imbratisare, o licarire in inima celor din jur! De multe ori, acest lucru valoreaza mai mult decat orice cadou!

Vreau sa mi se ia..

Daca pana acum de Craciun , am cerut sa mi se dea, anul asta am cerut sa mi se ia.
Sa mi se ia lacrimi. Sa mi se ia ganduri urate. Sa mi se ia tristetea si durerea. Sa mi se ia singuratatea si neputinta. Sa mi se ia fiecare urma de dezamagire, de pesimism, fiecare fisura, fiecare rana si sa imi ramana inima curata. Buna. Minunata.
Dar am dat. Am dat si bunatate. Si iubire. Si zambete sincere. Si imbratisari. Si speranta. Si compasiune. Si optimism. Si intelegere. Si timp.
Iar tot ce am asteptat a fost o minune. Doar atat. Dar cred ca de Craciun, minunile sunt limitate. Si anul asta, pe mine m-au sarit..

Am vazut... Imi doresc..

In ultima zi din an, incerc sa imi amintesc ce mi-a adus bucurie, ce mi-a adus suparare si tristete, ce am realizat, ce am pierdut...
2017 a fost un an incarcat, sunt mai mult decat recunoscatoare pentru tot ce am trait frumos, pentru toate bucuriile, pentru cadoul suprem dat de Doamne-Doamne , pentru toate zambetele si oamenii cu suflet mare pe care i-am intalnit in calea mea.
Am invatat atat de multe...
Am invatat ca viata e foarte fragila, ca ni se ia fara sa ne intrebe cineva intr-un mod crud sau mai putin crud si cata durere ramane in urma.
Am invatat ca niciodata nu stii ce mi se pregateste, ce urmeaza si ca viata ma ia pe nepregatite, ca Dumnezeu are planuri marete si aflu ultima despre ele. Am invatat cat de important este sa spun lucrurilor pe nume la timpul potrivit, sa nu ramana vorbe nespuse sau sentimente neexprimate.
Am invatat si am vazut ca nu sunt cu nimic mai speciala sau mai buna decat un om care greseste sau face rau intentionat daca nu incerc sa il ajut, daca nu ma ajut sa evoluez, dar de asemenea am vazut ca sunt oameni care nu pot isi vada propriile greseli, ca nu sunt datoare sa schimb pe nimeni si ca uneori, cand ma lovesc de incapatanare acerba, trebuie sa renunt pentru a nu imi consuma inutil energia.
Am vazut ca nu trebuie sa ma grabesc in a judeca si a lasa in urma oamenii care au gresit si care m-au ranit. Unele dureri ascund atat de multe, iar eu stiu mai bine ca oricine asta.
Am vazut ca nu trebuie sa am vreodata asteptari de la cineva si nici nu trebuie sa astept recunostinta. Da, un " multumesc" ma ajuta enorm, dar uneori doar faptul ca stiu eu ca am facut un bine sau ca am ajutat e mai mult decat suficient. De asemenea, am vazut ca e mai important sa caut sa fac bine decat sa imi bat capul cum as putea sa ma razbun. Cred ca atunci cand cineva imi face rau, nu sunt eu victima. Un om puternic nu poate fi victima unui om slab, iar din punctul meu de vedere, cei care fac rau sunt adesea oameni slabi, rai, insignifianti.
In ceea ce priveste iubirea, am vazut ca iubirea nu obliga, nu forteaza si ca atunci cand iubesti, fericirea celuilalt e cea mai importanta. Am vazut ca iubirea poate disparea cand te astepti mai putin, ca nu e de ajuns doar unul sa iubeasca si sa isi doreasca fericire. E nevoie de doi. Am vazut ca vorbele grele atarna mai mult decat orice, ca reprosurile doar imi fac sufletul greu si mai trebuie sa invat sa plec imediat ce nu mai am loc in viata celui iubit, cand el imi aduce mai multe lacrimi decat zambete.
Din fericire, intr-un final am invatat sa spun NU tare si raspicat, fara a ma mai simti vinovata atunci cand raspunsul meu nu aduce fericire.
Am vazut ca pot trai mai linistita atunci cand nu mai simt nevoia sa arat cuiva cum sunt, cine sunt sau ce gandesc. Sunt eu: plina de defecte, fericita, trista, constienta sau nu de greselile mele, constienta ca ceea ce am nu ma reprezinta si nici ceea ce spun altii deapre mine nu e relevant, ca tot ce am mai valoros si mai frumos se afla in inima mea si in persoana fiicelor mele.
 Am vazut ca iubirea nu e suficienta uneori si ca din iubire am fost capabila de lucruri pana nu demult considerate imposibil de facut de catre mine. Am invatat ca oricat de puternica as fi fost, am cazut asa cum nu as fi crezut vreodata ca pot sa cad. Am vazut ca intr-o clipita pot sa simt ca o singura persoana e fericirea si nefericirea mea.
Am invatat ca o mama renunta la ea, la fericire, la iubire pentru copiii ei.
Am invatat ca , caile Domnului sunt infinite, la fel si planurile Lui cu mine. Ca nu trebuie sa contest sau sa condamn alegerile Lui, ca Dumnezeu da atunci cand considera ca trebuie dat si ia cand trebuie sa ia.
Ce imi doresc de la noul an?
Nu stiu. Ma rog inca sa stiu, sa fiu inteleapta sa cer doar ceea ce am nevoie si ce trebuie sa fie in viata mea. Imi doresc putere sufleteasca, liniste, intelepciune sa imi pot creste fetele asa cum trebuie si sa iau cele mai bune si mai potrivite decizii, imi doresc sa pot oferi fericire, iubire, speranta si liniste.
Imi doresc sa pot sa ma ridic atunci cand cad, sa fiu mai buna, mai realista si sa gasesc mereu solutii potrivite.
Il rog pe Doamne-Doamne sa le dea sanatate fetitelor mele si oamenilor din preajma mea. Il rog sa imi arate cea mai buna cale, sa imi calauzeasca pasii si sa imi fie alaturi mereu.
In noul an, imi doresc sa ma regasesc. Sa ma iubesc mai mult. Sa invat sa nu mai depind vreodata sentimental de cineva si sa inteleg ca sunt singura responsabila de fericirea sau nefericirea mea.
Imi doresc lumina. Intelepciune. Speranta. Iubire. Liniste. Fericire.