speranta care moare

Cum sa pot sa dorm intr-un pat atat de mare si de rece pentru mine, dar atat de perfect pentru noi? Cum as putea sa imi gasesc linistea acolo unde gasesc doar parfumul tau, dar nu si bratele tale calde si primitoare? Cum sa pot sa fiu calma cand ochii tai nu ma mai privesc in intuneric si nu ma mai pierd in linistea sufletului tau? Cum as putea invinge durerea atunci cand razele mele de speranta au apus?
Si mai mult decat atat, cum sa-mi lipesc sufletul la loc? Vantul sufla prin crapaturile lui si mi-e frig, imi ingheata inima. Usor, usor simt ca totul se destrama, iar visurile...ei bine, m-am ranit enorm in cioburile visurilor sparte si nu esti aici sa imi ingrijesti ranile. Acele rani pe care doar tu le poti vindeca si trata. Acele rani adanci care devin mai mari pe zi ce trece.
Mi-e greu...si ma simt mica...atat de mica si mi-e frica... Ma trezesc si adorm in acelasi decor rece si crud care imi smulge lacrimi in fiecare moment in care te caut si nu mai gasesc caldura sufletului tau.
Mai mult decat atat, cuvintele tale imi rasuna mereu in cap, promisiunile tale imi smulg cele mai adanci suspine , iar eu raman invaluita intr-un haos in care nu gasesc logica, nu gasesc siguranta sau liniste. Un haos organizat in care totul se rezuma la tine si la iubirea ce mi-ai furat-o. Cu ajutorul meu, bineinteles. Doar nu era sa te las sa gresesti singur. Te-am provocat si acum culeg roadele greselilor mele. Acele roade care ma ucid pe dinauntru, incet. Dar sigur.
Stiam ca omul greseste. Stiu ca si eu am gresit. Stiam ca omului i se acorda sanse sa isi indrepte greselile. Stiu ca eu mi le-am irosit pe toate intr-un timp mai mult decat scurt. Stiam ca iubirea e puternica, ca invinge totul. De fapt, citisem asta. Acum stiu ca nu e asa. Nu invinge teama sau orgoliul. Nu invinge durerea sau nesiguranta. Stiam ca ma iubesti. Acum stiu ca m-ai iubit. Sincer. Dar ai facut-o mai mult decat trebuia si te-ai oprit aici. Stiam ca tu vei fi acolo pentru mine mereu. Acum stiu ca ai fost, doar ca ai stat mai mult dect suficient, dar acum trebuie sa ma ridic singura. Cum am mai facut-o de atatea ori. Doar ca atunci nu aveam sufletul franjuri. Stiam ca privirea ta e pentru mine. Acum stiu ca poate fi si pt altcineva. Stiam ca fiecare zambet de-al tau e datorat mie si iti lumina fata. Acum stiu ca nu mai am puterea sa te fac sa zambesti. Nu eu. Stiam ca fiecare mangaiere si vorba dulce de a ta ma va mangaia si imi va incalzi sufletul. Acum stiu ca mangaierile mi-au fost furate, iar sufletul meu ingheata. Stiam ca te iubesc. Acum stiu ca nu m-am inselat. Doar nu am facut-o in asa fel incat sa simti si tu asta.
Stiam ca sunt puternica si nu voi ajunge niciodata in situatia in care sa-mi simt inima cum se destrama. Acum stiu ca doare ca dracu' toata treaba asta cu iubirea.
Stiam ca speranta moare ultima. Acum stiu ca a mea a murit inainte de vreme."

Suflet pur

"- tanti, tanti, stai putin!
Ma uit in jur si nu vad pe nimeni , eram eu pe pod si o mogaldeata de copil cu un ghiozdan albastru indigo mai mare ca el, o geaca descheiata, fara caciula, par saten si niste ochi mari cu gene lungi, un nasuc rosu,mititel si cu obrajorii imbujorati. Vine si ma trage usor de geaca.
-tanti , tanti stai putin!
-da, puiule. Spune. Ti-ai pierdut ceva? Pot sa te ajut?
-nuuu, raspunse repede pe un ton indignat. Pot sa te pup?
Am zambit si m-am aplecat incet la el.
- dar de ce vrei sa ma pupi?
-bunicul a zis ca atunci cand vad o tanti frumoasa si suparata , sa o pup sau sa ii dau flori ca sigur o sa fie fericita ca sunt frumos ca el. Da' flori nu am sa iti dau, tanti. Asa ca te pup daca vrei.
Mi-au dat lacrimile si zambind, i-am zis:
- tu crezi ca sunt frumoasa? De ce spui ca sunt suparata?
- pai esti frumoasa tare. Si esti suparata ca nu razi. Atunci pot sa te pup?
-sigur ca da, copil frumos!
S-a apropiat de mine si mi-a trantit un pupic zgomotos pe obraz si a luat-o la goana.
-hey, copil frumos! Cum te cheama?
- Tudor, tanti, Tudor!"

Uneori, cele mai frumoase si mai sincere gesturi vin atunci cand nu te astepti, doar ca sa iti arate ca nu poti sa cazi, e necesar sa te ridici. Si nu e totul pierdut.

vanzatorul de visuri!

Cel mai bun vanzator e vanzatorul de visuri!
De ce? Pentru ca mereu va sti sa iti spuna exact cuvintele pe care doresti sa le auzi ca sa poti merge mai departe. Pentru ca te va face sa iti imaginezi acele momente la care ai visat toata viata si iti va spune : " stii ca va fi bine, cand nu m-am tinut eu de cuvant?" . si il crezi, baga-mi-as picioarele in ea credinta! Ii sorbi fiecare litera si visezi in timp ce il auzi! Iti vezi viitorul si clipele in care e acolo doar pt tine! Iti vezi noptile de vis si diminetile minunate in bratele lui! Te vezi a lui mereu si pe el al tau mereu! Vezi momentul in care totul e perfect si cuvintele lui devin realitate.
Iar el, nenorocitul de vanzator de visuri, stie! Stie ca are inima ta si mai stie ca ea te conduce si ea dicteaza in viata ta! Si inima ta e a lui si il urmeaza! Si vinde cu nerusinare cele mai minunate visuri! Vinde cu nerusinare in fiecare moment doar ca sa iti acapareze si ratiunea, sa te faca sa uiti de tot si sa il urmezi! Si de proasta ce esti, o faci! Desi stii ca atunci cand erai pe punctul de a-ti atinge visul langa el, au fost nevoie doar de cateva gesturi si cuvinte din partea lui ca sa te ajute sa te ranesti in cioburile visurilor sparte! Si stii ca le-ai adunat ca o proasta, incercand sa te minti ca nu a vrut, ca a fost o greseala si ai incercat sa lipesti totul...dar se tot spargea in cioburi si mai mici in fiecare zi! Iti strapungeau inima si sangerai din ce in ce mai tare, pana ai facut hemoragie si inima ta a cedat. I-a dat prioritate ratiunii. Si ai incercat sa mergi pe mana ei. Simteai ca lucrurile sunt altfel. Ca nu mai doare asa tare. Pana l-ai auzit din nou! Pana ti-a vandut cu nerusinare visul suprem, pana te-a imbratisat si ai simtit iar cum nenorocita aia de inima isi revine si te innebuneste gandul ca imbratisarea lui a resuscitat-o! Si iar te zbati si te lupti cu doua extreme care te omoara! Una pe deoparte, cealalta pe alta parte!
Si sa le ia dracu de visuri!!!! Sa te ia naiba de vanzator de visuri nenorocit!!!! Ia-mi inima si tine-o la tine si taie bucati din ea si lipeste la loc ce vrei. Resusciteaz-o sau ingroap-o! Nu ma mai chinui !!! Nu-mi vinde visuri false, nu mi le darui, nu-mi spune vorbe dulci si nu ma chinui!!! Sunt toata rani!!! Sangerez si nu ai destule pansamente pt ranile mele! Iar visurile ce mi le vinzi nu ma mai ajuta!!!
Ai o strategie de marketing minunata, vinzi exact ce caut! Sau poate ce cautam! Dar opreste-te! Cauta alt cumparator, alta inima careia sa ii dai promotii si careia sa ii faci rani! A mea nu mai are loc de rani sau cicatrici!
Desi vinzi bine...si visurile tale sunt hrana mea... Si inima mea se vindeca doar cu minciunile tale! Dar opreste-te!!! Ai mila de o inima sangeranda si cauta alta victima, alt cumparator! Sunt sigura ce vei putea vinde cu aceiasi eficienta!"

sacrificii

 Mereu am spus ca inima dicteaza in viata fiecarui om. Si am sustinut asta pana in panzele albe. Pana cand am vazut ca inima e intr-un permanent conflict cu ratiunea si uneori te orbeste. Ce-i drept, cand simti ca inima iti sare din piept de fericire la cea mai mica atingere sau privire, iti bagi piciorul in ea de ratiune si plutesti, visezi, speri. Dar ce faci atunci cand inima iti spune sa faci ce te face pe tine fericita, iar ratiunea iti spune ca de tine depinde fericirea celei mai importante fiinte din viata ta? Ce te faci atunci cand ai inima franta si te trage inapoi, iar ratiune te impinge in fata? Ce faci atunci cand esti in ceata? Cand e frig in sufletul tau si ratiunea nu il poate incalzi, decat un alt suflet?
Cu timpul, intelegi ca uneori trebuie sa sacrifici unele lucruri: sa sacrifici ore din timpul liber pt munca, bani din economiile pt tine doar pt a rezolva o urgenta, haine ...dar...e al dracu' de dureros cand iti sacrifici inima pentru ratiune...e al dracu' de dureros cand inima ta si inima lui sunt o doza de rau necesar fara de care nu te simti implinita.
E greu sa alegi. Mai mult decat atat, doare ca naiba si pur si simplu simti ca esti goala pe dinauntru. Pur si simplu simti cum te prabusesti pe zi ce trece...si chiar daca tragi de tine, te uiti in urma...si vrei la mare...acolo unde cerul se uneste cu pamantul...unde poti privi spre infinit la infinit...unde valurile te mangaie si iti spala durerea...acolo unde rasaritul aduce sperante si apusul te face sa visezi...acolo unde ramane mereu o parte din inima ta si unde te regasesti mereu!
Unde visele devin realitate!

doza mea zilnica de heroina

uneori, inchid ochii. Si esti langa mine... Cu trupul, pt ca sufletul tau e lipit de al meu mereu si nu am de gand sa il dezlipesc. Atunci cand simt trupul tau fierbinte langa al meu, pur si simplu ma trec fiori... Simt cum privirea ta ma mangaie...ma dezbraca...simt cum mainile tale puternice ma strang pana raman fara aer si imi iei buzele intre buzele tale si ma topesc...vibrez sub atingerile tale si plutesc ...ma desprind usor de realitate si sunt acolo unde suntem doar noi doi si marea...acolo unde devenim un singur suflet, un singur trup...acolo unde visele devin realitate si totul se contopeste intr-un sarut... Ma abandonez pe insula trupului tau si ma hranesc cu sarutarile tale dulci care prelungesc agonia mea atat de placuta... Esti ca un drog...Esti doza mea zilnica de heroina si intru in sevraj mai repede decat crezi atunci cand nu reusesc sa ma infrupt din tine sau nu iti simt atingerile...
Adica ma gandesc ca si tu stii ce inseamna sa fii drogat cu dragoste. Si tu stii ca, indiferent daca iti faci rau, nu poti renunta. Si tu stii ca adori sa ma simti vibrand in bratele tale si nu ai putea sa te bucuri de vibratiile alteia asa cum te bucuri de mine. Si tu stii ca nu as putea trai atat intens alaturi de altcineva. Si tu stii ca inima imi ia razna cand ma atingi si mai stii ca atunci cand ma privesti, mi se inmoaie genunchii si iti caut bratele ca sa ma pot abandona in ele!
Si tu stii ca ai tot ce am mai scump: inima si sufletul meu.
Ce nu stii tu e ca nu le vreau inapoi."

raiul pe pamant

cine spune ca Raiul nu exista, nu a intanit persoana care sa ii arate Raiul pe Pamant.
E nevoie de o privire in care te pierzi, de o mangaiere calda care te face sa vibrezi si niste buze care iti ofera saruturi de vis.
Se intampla sa inchid ochii si sa merg in trecut, acolo unde pe vremea asta nu depindeam sufleteste de tine atat de mult, dar aveam nevoia confirmarii existentei tale zi de zi..chiar daca nici tu nu depindeai sufleteste de mine pe atunci si considerai ca ne leaga doat o chimie puternica si o pasiune nemaintalnita..totusi, vedeam in ochii tai acea sclipire care imi aducea speranta in inima si vedeam ca oarecum, pe zi ce trece, deveneai la fel de dependent de mine , cum eram eu de tine.
Daca stau bine si ma gandesc, noptile in care ma abandonam in bratele tale si deveneam oarecum sclava ta imi dadeau putere sa trec peste zilele in care nu te vedeam...simteam inca atingerile tale si iti interpretam vorbele in asa fel incat sa imi mangaie inima. Desi nu trebuia sa ma chinui. Mereu spuneai cam tot ce vroiam sa aud. Si ai inceput sa imi cunosti trupul, sa comunici cu el mai bine decat oricine din lumea asta, te-ai impregnat in fiecare por atat de adanc incat te-ai asigurat ca trupul meu te va cere mereu si va arunca orice alta atingere, te-ai asigurat ca vei fi singurul pe care el il va cere . si asa si e. Pe langa faptul ca sufletul meu e strans legat de al tau, trupul meu urla dupa atingerile tale.
Spatele meu e incordat pana in momentul in care degetele tale se plimba incet pe linia coloanei si ma infior.
Buzele mele sunt uscate pana intalnesc dulceata buzelor tale.
Sufletul meu e molesit pana iti vad ochii. Apoi salta de fericire.
Acum doi ani, in vremea asta...ei bine... Eram nebuni...eram pasionali..eram indragostiti, dar mult prea orgoliosi ss recunoastem. Imi spuneai ca sunt frumoasa si iti spuneam ca esti minunat. Imi spuneai ca am cel mai fin par pe care l-ai mangaiat si ca iti place linia taliei mele , in timp ce iti plimbai degetele pe trupul meu. Iar eu iti spuneam ca ador linia gatului tau...atat de perfecta, atat de imbietoare...si ti-am pus intrebarea prin care ti-am dat de gandit pentru prima oara: ^^unde ai fost pana acum?^^
Acum doi ani, pe vremea asta stateam ore intregi la telefon in noptile in care nu ne vedeam si ne scriam sute de mesaje, asteptand momentul mirobolant in care ne luam in brate si pluteam in alte lumi de vis. Acum doi ani, pe vremea asta mi-ai facut primele cadouri care mi-au facut inima sa salte de bucurie. Si te-ai bucurat si tu de fericirea mea.
Acum doi ani, pe vremea asta mi se facea teama. Pentru ca incepeam sa te iubesc si sa imi pierd mintile in indragosteala mea.
Acum doi ani, pe vremea asta te-am ales. Pe tine. Am ales nebunia ta. Am ales sufletul tau. Am ales iubirea si am ales sa merg mai departe. Acum doi ani pe vremea asta eram implinita. Fericita. Innebunita.
Acum cum crezi ca sunt?"

inimii nu poti sa ii comanzi!

inimii nu poti sa-i comanzi! Orice ti-ar spune ratiunea, risti totul pt ceea ce iti dicteaza inima, pt persoana aceea pe care atinci cand o vezi, ti se inmoaie genunchii, fluturii zboara de nebuni in stomacul tau si inima iti bate din ce in ce mai tare, mai sa nu iti sara din piept! Oricat de rational ai fi, inima e cea care comanda atunci cand iubesti, atunci cand intreaga ta existenta e completata de el...de acel el cu ochii mici si expresivi, cu buze imbietoare si linii bine definite...de acel el care te ia in brate, te cuprinde, te saruta pe frunte si te topesti..acel el care e medicament si drog pt sufletul tau...
Si da! Iubesc! Mai mult decat am crezut, mai mult decat mi-am putut imagina! Si da! El e hrana sufletului meu si stalpul trupului meu! E fericirea si extazul meu! E cel mai aprig critic al meu si cel mai infocat admirator! E prietenul meu, amantul meu, confidentul meu, iubitul meu, logodnicul meu, totul! E barbatul care imi arata in fiecare zi minunea iubirii si ma face sa ma simt cea mai norocoasa femeie din lume pentru ca el e al meu!
Ii vad sufletul in fiecare privire si fericirea lui e fericirea mea! Ii pretuiesc fiecare mangaiere si fiecare soapta!
Ador felul in care ma motiveaza si ma face sa vad dincolo de limitele mele!
Ador faptul ca exista pt mine si eu exist pt el!
Bratele lui sunt refugiul meu, iar atunci cand imi asez capul pe pieptul lui, simt ca acolo e locul meu dintotdeauna! Si acolo va fi mereu!
Inimii nu poti sa-i comanzi!

inchide usa...sau mai bine nu o deschide deloc

uneori inchidem usi. Pentru ca vrem, pentru ca suntem nevoiti, pentru ca asa e cel mai bine sau pentru ca avem nevoie sa mergem inainte.
Uneori frangem inimi din prea mult egoism sau prea multa dorinta de a fi fericiti.
Uneori ^vindem^ iluzii pentru a nu rani , fara sa vedem ca de fapt ranim mai mult decat credem.
Uneori, il loc sa facem suflete sa zambeasca, le inghetam. Le facem stana de piatra si plecam fara sa ne uitam in urma.
Uneori, pur si simplu ne lasam furati de un ^peisaj^ care ajunge sa depinda sufleteste de noi. Si cand realizam asta, deja am frant o inima.
Si uneori...ei bine...ne pare rau. Pentru acele suflete pe care le-am ranit. Pentru acele suflete pe care le-am mintit. Pentru acele suflete pe care le-am inghetat si au crapat si vantul sufla prin crapaturile lor. Pentru acele suflete care au crezut in caldura noastra si le-am dat raceala.
Cu totii am ranit. Cu totii am ajuns in acel punct in care am retrait amintiri si am vazut cat rau si cata durere am provocat. Dar parerile de rau nu ajuta. Nu vindeca. Nu incalzesc. Nu repara. Vorbele alese si calde pur si simplu fac mai mult rau decat bine.
Si atunci, e de preferat sa ne tinem gura. Sa ne asumam faptul ca suntem niste egoisti sau niste ipocriti si sa nu scoatem un cuvant.
Sa tinem capul ridicat, sa mergem inainte si sa nu mai facem ^ tocana de suflete^ in drumul nostru. La randul nostru, si noi am fost , pe rand un suflet ranit, inghetat sau frant.
Inchide usa inainte sa ranesti. Sau mai bine nu o deschide deloc.