De-a lungul vietii, traim mai multe povesti de iubire, Pentru ca iubirea ofera fel si fel de povesti, de trairi. Povesti frumoase, trecatoare, amagitoare, menite sa ne ofere experiente, lectii, amintiri. Sunt povesti care ne aduc atata dezamagire, incat ne fac sa nu mai credem in iubire. Sunt altele care vindeca ranile, care ne fac sa cunoastem iubirea devarata; sunt povesti dupa care regretam ; povesti care exista doar in visele noastre pentru ca destinul le interzice. Si mai sunt povesti de iubire pe care le traim si le purtam mult timp in sufletul nostru, asteptand sa revina, sa ne implineasca. Atunci cand intalnesti omul potrivit, intelegi cu adevarat de ce nu au mers celelalte relatii.
Poate am fost aroganta, atunci candva , cand ai inceput sa ma iubesti. Poate implacabila, imprevizibila, oscilanta si te-am bulversat de cele mai multe ori . Dar cred ca atunci cand ai fost mai convins ca sunt o scorpie fara inima , am facut ceva grandios ce te-a intors pe dos si te-am facut iar sa ma iubesti fulgerator.
Te-am iubit si eu. Fara complexitati, conditii sau mandrie. Si eram convinsa ca nu ma vei dezamagi vreodata, oricat de imperfect credeai tu ca esti. Indiferent de greselile tale, iti cunosteam sufletul si credeam ca esti cel mai minunat barbat.
Ti-am cerut sa fii fericit. Sa traiesti intens si frumos, fara sa uiti cine esti pentru ca, pentru mine, erai o minune. Ti-am spus sa iubesti, sa razi, sa-ti faci mofturi, sa traiesti dublu tot ce poate fi frumos. Mai presus de toate, ti-am cerut sa ma iubesti asa cum te iubeam si eu. Si stii ce mi-ai spus? Mi-ai spus; '' prntesa mea, o iubire ca a noastra nu a fost si nici nu va mai exista, asculta bine la mine!''
Ti-am zambit si cu lacrimi in ochi te-am sarutat, plina de bucurie.
Nu-mi mai amintesc de momentele in care m-ai dezamagit sau m-ai facut sa plang, dar imi amintesc toate momentele in care m-ai facut fericita pana la refuz. Imi amintesc toate clipele in care m-ai facut sa vibrez, sa zambesc, sa plang de fericire. Parea ca mi-am gasit universul in lumea ta. Iti stiam mirosul pielii si alunitele de fata, maini sau spate. Ma trezeam zambind gandindu-ma la tine, adormeam tot la fel si ma trezeam doar de dorul de a-ti vedea chipul. Te-am dorit dezlantuit in fiecare clipa a existentei mele, iti regaseam gustul in cafeaua de dimineata, iar parfumul tau imi zgaria visele. Nu-mi pasa ca poate veni o clipa in care sa sufar, atata timp cat erai langa mine.
La noi, parea perfect totul, in cea mai imperfecta situatie. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai perfecta si seducatoare potrivire. Eram femeia cea mai adorata, mai iubita si mai apreciata, asta-mi spuneau privirile tale si bataile inimii tale. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemnai tu , cu acele contururi perfecte si cu sufletul tau nemaipomenit, pe care credeam ca il am doar pentru mine.
Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ceea ce urma sa simta, iar tu ai ajuns inca un barbat banal, care iubeste ranind dupa un ritual de burlac...Am ajuns la fel ca toti ceilalti : raniti, chinuiti , macinati de intrebari, enervati de reactii..
Ne-am mai intalnit de atunci, rememorand amandoi acea clipa fatidica care ne-a rupt sufletele. Te-ai schimbat. M-am schimbat. Ne-am schimbat. Zambetul tau nu mai e la fel. Nici sclipirea din ochi. Mi-ai spus candvaca nimeni nu va mai putea sa ma faca sa zambesc frumos, cu ochii si cu inima, cum o faceai tu. Asa e. Zambeam cu ochii, cu sufletul, cu inima , cu intreaga fiinta. Radiam si adoram asta. Dar asta nu inseamna ca nu voi mai putea face asta. O voi face. Sau poate am facut-o si nu stiu eu. Dar stiu ca oricat m-am straduit, nu te-am putut scoate din sufletul meu. Te-ai cuibarit bine acolo si te-ai impregnat in toti porii mei. Mi-ai spus ca nicio femeie nu te-a facut sa tremuri sub atingerile ei , asa cum am facut-o eu. Mi-ai spus ca iti vibreaza sufletul doar la auzul vocii mele si ca toata fiinta ta e implinita cand ma vede. Stii ce e cel mai dureros? Ca am vazut asta. Si simteam asta. Si totusi, am ajuns doi straini, pe doua carari diferite.
Ne-am mai reintalnit privirile de atunci. M-ai privit pret de 2 secunde in care am revazut toate intalnirile noastre, apoi ti-a disparut zambetul si ti-ai lasat privirea in pamant. |Te-am privit intens. Nu pentru ca imi era dor de tine, ci doar pentru a te strapunge pana in adancul inimii cu durerea din ochii mei. Mi-ai spus candva ca am cei mai frumosi ochi pe care i-ai vazut, ca in ochii mei se vad toate trairile mele si ma dau mereu de gol. Mi-ai spus ca imi adori sclipirea ochilor si ca uneori, iti place sa ma vezi plangand, doar pentru a te pierde in limpezimea lor. Mi-ai mai spus ca mereu ma vei iubi, ca vei fi mereu acolo pentru mine, chiar si atunci cand nu voi sti.
Si acum... te complaci in aceiasi situatie banala, traind incomplet...lipsit de nebunii si lipsit de pasiune. Iti reamintesti fiecare clipa traita langa mine si oricat ai incerca sa minti, stiu ca m-am impregnat adanc in toti porii tai si am luat indeajuns de mult din inima ta incat sa simti ca iti voi lipsi mereu.
Te intrebi ce fac eu? Multumesc, bine. Nu am sa te mint, fiecare loc din orasul acesta imi aminteste de noi. Dar stii care e diferenta? Eu zambesc si imi amintesc ceea ce m-a fericit. Tu esti imbufnat si te gandesti la nefericirea ta.
Da, Iubesc, daca asta doreai sa stii. Poate nu cum te-am iubit pe tine, pentru ca am mai spus, fiecare iubire e unica in felul ei. Visez inca. Nu am uitat sa fiu adolescenta visatoare de care te-ai indragostit candva. Si da. Inca plang cand vad batrani nevoiasi si ma simt neputincioasa si inca injur cand vad copii batuti de soarta si nu pot face nimic pentru ei. Inca zambesc cand vad un bebelus sau o femeie insarcinata si inca plutesc in lumea mea atunci cand ma pierd in amintiri. Nu m-ai schimbat in rau. Din contra.
Acum pot doar sa iti multumesc. Ca ai fost. Ca esti. Ca vei fi.
Ca ai fost cel care ma fericea si ma facea sa plutesc. Ca esti cel care mi-a aratat ca prea multa incredere strica. Ca vei fi cel de care imi voi aminti pana tarziu , cel cu suflet mare, bun, dispus sa renunte la bunastarea lui pentru altii. Ca om, esti un exemplu de bunatate si caracter. Ca barbat, ai fost minunat, dupa care ai devenit banal.
Si da. Ne vom revedea, Doar ca atunci nu vei mai avea sansa sa te pierzi in privirea mea. Te va intampina acea privire rece si acea femeie de piatra pe care tu nu o suportai.
In viata, culegi doar ceea ce ai semanat.
