Stii, nu m-as fi gandit vreodata ca o sa ajungem pana aici sau mai bine zis, in acest hal aici. Pana acum mi-ai frant inima, acum i-ai dat foc si mi-ai lasat doar scrum in loc de inima...Iar sufletul meu...Ei bine, suflet nu mai am de mult. Ti l-am pus pe tava, l-ai luat si l-ai transformat in presul de care iti stergi picioarele pline de noroi, apoi il scuipi...L-am curatat de fiecare data, dar acum nu mai am cum. I-am pus si inalbitor, dar...e la fel de murdar, e rupt , e zdrente si nu pot sa il mai cos. Il cos intr-o parte si se desprinde alta...Nu pot nici macar sa il lipesc, ai rupt prea mult din el si nu ii mai gasesc bucatile care lipsesc.
Stii, te-am observat intr-o zi obisnuita, ne-am ''ciocnit'' si atat...cand nu aveam asteptari de la dragoste sau alte minuni de genul...si ai aparut tu, ai distrus ziduri si ai devenit lumina mea...barbatul care imi aducea zambetul pe buze doar cand te vedeam. Nu stiam, nu ma gandeam ca poti opri timpul doar cu un sarut, nici ca poti sa ma domini doar cu o privire, sa ma treaca toti fiorii doar la o atingere de a ta sau la auzul vocii tale. Nici macar nu stiam ca te pot iubi atat, ca ma pot darui tie complet, dar am invatat asta de la tine. Nu stiam ca daca nu ma bucur de saruturile tale, trece atat de lent timpul incat minutul pare o vesnicie. Nici ca, atunci cand ma chinuiam sa rezist sa nu te sun, ma secatuiam de putere...Nici nu stiam ca o sa iti simt atat de mult lipsa atunci cand nu esti , nici ca imi secatuiesc ochii de lacrimi atunci cand ne certam...dar am invatat langa tine ca totul e posibil. si m-am indragostit de tine. nebuneste. pierduta. iremediabil. Si in ciuda tuturor greselilor mele, erai barbatul vietii mele.
Iarta-ma ca vedeam cerul in culori atunci cand totul era gri. Iarta-ma ca m-am convins singura ca voi fi fericita langa tine, ca m-am daruit tie. Iarta-ma ca te-am crezut sincer, am crezut ca aveai ochi doar pentru mine..Ce proasta, nu? Cred ca radeai cu lacrimi de naivitatea mea. Te-am idealizat, te-am vazut langa mine zi si noapte si am fost convinsa ca sunt iubirea vietii tale. Iarta-ma ca am crezut in vorbele si in gesturile tale atat de perfect jucate. Iarta-ma ca mi-am pus inima in bratele tale si mi-am incredintat trupul mainilor tale. Iarta-ma ca am crezut ca si iubirea ta e adevarata. Iarta-ma ca mi-am creat o lume doar a noastra si am asteptat prea multe de la un pierzator. Mi-ai aratat in fiecare zi ca nu am dreptate, dar te idolatrizam..Cat de mult ai putut rade pe seama mea! Iarta-ma ca te-am dezamagit. Azi te rog sa ma ierti pentru fiecare clipa in care te-am dezamagit. Iarta-ma pentru fiecare clipa in care am fost egoista si te vroiam doar langa mine, doar cu mine. Iarta-ma ca nu mi-am ascultat inima atunci cand mi-a zis sa iti dau drumul, pentru ca vedea cum incerci sa ii dai foc si sa o distrugi.
Acum simt ca nu ne mai cunoastem, ca iti e totuna carnea mea sau a alteia. Traiesc in fiecare zi cu frica, iar nesiguranta creste cu fiecare zi mai mult. Nu mai esti cum ai fost. Te iubesc, asta e adevarul. Dar prezenta ta ma omoara, atunci cand te simt doar pe jumatate langa mine. Am incercat sa te recuceresc, dar...Vrei sa ma ranesti, de aceea azi iti redau libertatea daca ii putem spune asa. Nu am sa iti port pica. Pur si simplu dorintele tale nu mai sunt la unison cu ale mele. Au disparut culorile din planurile noastre si acum e totul gri. Iubirea mea nu e de ajuns pentru a te face sa ti-o asumi, sa-mi ingrijesti sufletul si sa-mi vindeci ranile. Credeam ca acum vom trai un basm...Ai revenit ca o raza de lumina in viata mea. Mi-ai readus sperantele atunci cand credeam ca totul e pierdut. Dulceata buzelor tale se plimba prin venele mele, am crezut in toate vorbele dulci, care imi mangaiau inima. Acum nu stiu ce sa mai fac cu buzele mele, care tanjesc dupa saruturile tale, nu stiu ce sa fac cu mainile mele, care se cer mangaiate de mainile tale, nu stiu ce sa fac cu trupul meu care zbiara dupa atingerile tale. Nu stiu, pur si simplu nu stiu ce sa fac cu zilele mele , care trec din ce in ce mai greu, cu noptile mele care au devenit in ultimul timp zile, nu stiu ce sa fac sa nu innebunesc fara tine...
Am crezut ca acum te fac fericit. Ti-am oferit toata inima mea, tot trupul si sufletul meu. Toate gandurile mele si nu e suficient, ma omoara sa stiu ca te pierd. Te implor cu fiecare privire sa ma iubesti, sa ramai, sa ma vrei, sa nu pleci si tu nu vezi nimic din toate astea.
Ma doare doar ca mi-ai creat iluzii si acum sunt nevoita sa le distrug. Ma doare ca nu mi-a spus nimeni cat de rau doare sa vezi cum omul de langa tine se indeparteaza de tine si isi ia si sufletul cu el si mai apoi, te ucide cu indiferenta din privire.
Chiar daca mi se rupe sufletul in doua, ma vad nevoita sa iti dau drumul, sa te las sa zbori spre fericirea ta, oriunde si oricare ar fi ea. Sa fii linistit si implinit. Ma lupt cu mine, dar pentru tine totul nu e de ajuns. Mi-as dori sa imi smulg toata durerea asta din suflet si sa merg inainte.
Dar eu nu sunt atat de puternica ca si tine si nu rezist in toata nesiguranta si incertitudinea asta. Nu imi permit sa am asta si in povestea mea de iubire pentru ca m-ar distruge o dezamagire. Nu imi permit sa fac asta si nu imi doresc pentru ca ma omor incet pe dinauntru. Pur si simplu vreau sa stiu si sa fiu sigura ca barbatul de langa mine va fi acolo mereu. Ca am sa adorm si am sa ma trezesc mereu in bratele lui. Ca acolo unde vom fi, vom face in asa fel incat sa fie un camin si armonie.
Mi-as fi dorit sa simti pentru mine ce simt eu pt tine. Cu aceiasi intensitate. Cu aceiasi dorinta. Sa iti doresti si tu sa fii mereu langa mine, sa ti se para o eternitate timpul atunci cand nu esti langa mine. Sa iti se faca dor. Sa vrei sa ma auzi mereu. Ti-am spus candva ca esti doza mea zilnica de heroina. Nu am mintit. Chiar esti mai mult decat un drog pentru mine. Mi-ai creat o dependenta de care nu pot si nu vreau sa scap. Dar acum am ajuns in punctul in care nu mai e nimic de facut. zi. Am realizat ca prezenta mea nu iti e indispensabila, nici macar nu te va afecta absenta mea.
M-am pierdut si m-am regasit de atatea ori in caldura ochilor tai, iar acum ma ingheata privirea ta rece si indiferenta.Nici macar nu mai ai puterea sa ma dezarmezi cand ma privesti.
Tremuram de atatea ori sub atingerile tale, iar acum tremur de durere, ca sa mi le pot scoate din pori. Vocea ta ma hiponitza-o voce calda si dulce, insotita de cele mai minunate soapte, iar acum doar imi aduce lacrimi in ochi, o voce dura, insotita de orgoliu prostesc si un machism de prost gust...
Nu mi-am imaginat vreodat ca vei deveni un ucigas...sa ucizi cu atat de multa indiferenta visuri, sperante, suflete, inimi...Am crezut orbeste in tine si in iubirea ta...Care exista doar in imaginatia mea...
Acum m-am ales doar cu lacrimi, cu un suflet murdar, facut zdrente, cu sperante ucise, visuri naruite si o inima scrum. O inima pe care ai aprins-o cu dragostea ta candva demult si in loc sa ii faci flacara pe zi ce strece mai mare, ai parjolit-o, mi-ai lasat-o scrum. Fara macar o trusa de prim-ajutor prin preajma, fara vreo avertizare. Iubirea ta s-a stins asa cums e stinge focul cand vine ploaia, brusc si ramane in urma lui doar un fum ce te ineaca si scrum, un scrum care te manjeste si injuri pentru ca ai trecut pe acolo si te-ai murdarit...
