aducerile-aminte

'' Da. Poate uneori imi place sa primesc atentii. Sa stiu ca un om ce candva a fost drag sufletului meu imi lasa o chichita care sa imi aduca aminte mereu de un moment anume, fie ce o fi: o carticica, o floareuscata, o castana, o pietricica, o carte... Fiecare lucru are povestea lui, amintiri de care se leaga si momente intiparite in mintea mea. Pentru ca fiecare om lasa o amprenta in viata fiecaruia, fie ea o amprenta placuta sau mai putin placuta. Fiecare om ce trece prin viata noastra sau isi lasa o amprenta pe sufletul nostru merita sa aiba ceva anume care sa te faca sa-ti amintesti aceea clipa speciala sau acel moment de neuitat care il face atat de special in viata ta. Fiecare om are o poveste. Fiecare lucru daruit de acel om trezeste in tine sentimente, poate un zambet atunci cand rememorezi o clipa, poate o lacrima ce se prelinge usor...Si da. Uneori imi place sa traiesc prin aducerile-aminte.''

regasire

''- De ce ai nevoie sa te inveselesti? - De o privire calda, izvorata din niste ochi sinceri, de un zambet sincer si dulce. Vreau sa simt fiori, sa pot sa zambesc din nou. Vreau sa ma inunde acea senzatie minunata cu ajutorul careia pot pluti in nestire, acea simtire demult uitata care ma face sa renasc. Vreau sa ma inunde fericirea, sa ma regasesc. Cred ca m-am pierdut pe undeva si am uitat drumul catre mine. Cer mult? -Nu. Doar imposibilul. Nu mai exista asa ceva, draga mea. Aceste lucruri le-ai trait poate candva demult. Lumea a uitat acum sa mai traiasca asa. Sunt prea grabiti, poate le e frica de simtiri necunoscute, sunt prea ocupati sa se preocupe de vietile altora decat sa se preocupe de fericirea lor. - Nu e asa! uita-te la copilandrii de 15-16 ani care descopera pentru prima data acest sentiment! uita-te la privirile lor si la zambetele sincere. Uita-te la batraneii care inca merg de mana pe strada, uita-te la privirile lor. Chiar daca expresia fetei e sculptata de riduri, inca au priviri calde. Daca ei pot, noi de ce nu am putea? trebuie doar sa ne lasa purtati de val, sa iubim frumosul, sa ne indragostim de tot ce ne fascineaza. E usor, trebuie doar sa vrei. Apoi te transformi intr-o persoana euforica, plina de viata, care zburda pe strada din senin, fara sa ii pese de ceilalti, care isi exprima bucuria exact atunci cand vrea si exact cum vrea. Te simti implinit apoi. e tot ce conteaza. -Stii ce cred eu? -Ce? -Tu esti indragostita. Rau. -Serios? De cine si eu nu stiu? -De indragostire, frumoaso. De sentimentul de a fi indragostita. Cred ca asta e centrul existentei tale. E singura traire care te implineste si te transforma in cea mai dulce fiinta din Univers. Pari atat de naiva si de inocenta , atat de fragila si totusi izvoraste fericirea din ochii tai. Mereu gasesti speranta in orice chichita, doar sa zambesti si sa fii inundata de fericire. Si stii ce e cel mai interesant? Prin faptul ca tu esti indragostita, cei din jurul tau se indragostesc...de tine...si descopera simtiri ingropate demult in suflet. - Ei, nici chiar asa. Ma bucur sa am un prieten ca si tine, caruia ii pot spune orice, in ciuda faptului ca te-am ranit candva. Sunt momente în care nu mai ai ce oferi, nu mai reușești să te ridici. Sunt zile în care nu pot și nu vreau să ma ridic de pe scaun, ma ascund sub pătura parfumată și îmi doresc să vină cineva și să ma ia de mână, să-mi amintească că sunt un om frumos și puternic, să-mi amintescă tot ce am făcut bun, să-mispună câteva vorbe frumoase.Si atunci vine cineva ca tine: caruia nu i-am daruit ceea ce e mai frumos din mine,dar care m-a creionat frumos in amintirea sa, chiar daca am lasat rani sau urme de nesters.Iti multumesc ca ai stiut sa vezi mereu tot ce a fost mai frumos la mine si ai sters defectele mele. -Stii ca imi place cand vad ca esti plina de romantism si tanjesti dupa momente dulci,sclipitoare..momente ce se graveaza definitiv in amintirile cuiva...imi place zambetul tau talhar de priviri...imi place cum iti patrunde privirea pana in cel mai intunecat colt al sufletului..e greu sa ai secrete fata de asa privire.....mai vad in tine acele vise ce le aveai adineaori, acele palpitatii incontrolabile...Si mereu cand vei avea nevoie sa te redescoperi, sa-ti reiei visele, voi fi aici,sincer, dezinteresat, gata sa te critic. -Iti multumesc. Acum trebuie sa plec. -Unde pleci? -Sa ma indragostesc!''

indragostire

''O zi in care nu esti indragostit e o zi pierduta. nu ai cum sa zambesti sincer, nici sa simti fluturi in stomac, pierzi euforia care iti face chipul si ochii sa straluceasca din ce in ce mai mult, pierzi elementul-cheie care te fac sa fii mai bun, mai frumos, mai dulce si mai tandru. un om indragostit iese cel mai repede in evidenta: ii radiaza chipul, zambeste mereu si are o atitudine pozitiva, e inconjurat doar de zambete si buna dispozitie. Nu putem fi indragostiti doar de o persoana. De cele mai multe ori ne indragostim si de frumos: de cerul albastru si limpede, de pomii cu frunze verzi ce infloresc, de mare, de munti, de frumos, de un zambet, de o privire. Indragostirea e o stare euforica, o stare care ar trebui sa ne inunde trupul in fiecare clipa. Poate asa am vedea mai multe chipuri infrumusetate de zambete decat chipuri bosumflate, poate am avea parte de mai multe priviri dulci decat de priviri incruntate, poate ar fi mai multa bunatate in fiecare daca am lasa valul sa ne poarte putin prin simtiri poate demult uitate. Nu e un pacat sa te indragostesti, nici o rusine. Fie ca esti indragostit de persoana cu care iti imparti viata , fie ca esti indragostit de frumosul din jurul tau sub orice forma, indragosteste-te! E cel mai frumos sentiment posibil, renasti in fiecare zi!!!''

venerare

‘’ …Si ne terminam propozitiile in acelasi timp. De fapt, le si incepeam la fel, iar vocea lui imi dadea impresia ca imi arata un adevar incredibil, ma facea sa simt ca el e altfel. Imi oferea un sentiment de implinire doar auzindu-l sau tinandu-l in treacat de mana. Langa el, simteam mereu ma pot destainui , ca are acces nelimitat la sufletul meu, fara a ma judeca. Si stia totul. Parca m-ar fi cunoscut de o viata. Nu era perfect, dar ma invata sa pot infrunta toate problemele vietii. Ma facea sa simt ca, orice ar fi, nimic nu poate rupe legatura dintre noi, ca pot avea incredere in el si in sustinerea lui in ciuda tuturor lucrurilor. In plus, imi oferea ceea ce nu stiam ca se poate: acea siguranta ca nu ma voi pierde niciodata in relatie, ca pot deveni cea mai buna versiunea mea, fara sa ma ingradeasca , crescandu-mi mereu stima de sine si implicit, facandu-ma sa simt ca noi doi devenim unul.

Si acum ma intreb: a existat cu adevarat asa sau doar eu l-am pictat asa intr-un tablou din sufletul meu, venerand imaginea lui ca pe cea mai pretioasa icoana?’’

impulsuri

- te pot insoti pana acasa, roxi?

-sigur, de ce nu! Imi tii de cald si asa, I am spus razand.

-iti dau geaca mea daca crezi ca iti e frig.

-si tu?vrei sa ingheti?

-eu sunt calit. Ti-am mai spus ca daca tie ti-e bine si esti fericita, eu sunt si mai fericit.

-Ce, acumvrei sa ma impresionezi? Fiiserios, n-ai sanse.

-Nu, printesa, nu vreau asta, vreau doar sa stii ca esti lanag inima mea si daca tie ti-e bine, eu sunt fericit. Fara subintelesuri.

Am rosit toata. Se vedea clar ca e sincer si intrebarea mea l-a deranjat.

-hai sa mergem atunci, ingerul meu protector! I-am zis pe o voce calda, surazandu-i.

-ba, unde mergeti??? intreba Bochis. Aveti treaba si va retinem de plecati impreuna?

-As vrea eu., raspunse Soso zambind si imghitind in sec. Duc printesa acasa, sa nu pateasca ceva.

- Pai ai grija de ea ca merita!

-Stiu. De aia o si insotesc.

- Bine baieti, lasati dulcegarii. Soso, daca vii, bine. Daca nu, eu plec.

- vin acum, Roxi.

Am luat-o incet spre casa. Era un frig de crapau pietrele. Doar era decembrie si aproape 5 dimineata.

-De ce taci? Ai ramas fara cuvinte?

-Nu, dragule.eu am mereu ceva de zis, doar ca mi-e frig. Si admir peisajul.

- Adica iar visezi? Hai sa iti dau geaca mea.

-ce sa visez mai? Nu vreau, si tie iti va fi frig. Mai bine ne oprim 2 minute sa ma strangi in brate ca stiu ca esti cald, I-am zis zambind provocator.

- Adica ma ispitesti? Hai aici, broscuta testoasa!

Imi spunea asa pt ca eram innebunita dupa broaste testoase. M -a luat in brate. Ma strangea atat de tare incat ii simteam bataile inimii prin toate hainele.

- Sa stii ca aici vei avea mereu loc, frumoaso!

-Promiti? L-am intrebat eu timid cu jumatate de gura.

- Mereu voi fi in umbra ta sa iti port de grija!vei vedea! Hai sa o luam din loc, e tarziu si e frig. Ai sa vezi ca va fi mai bine cand vei ajunge acasa, te bagi in patut si va fi cald. Mi-a dat drumul usor. Tot drumul nu a mai scos o vorba. Ma mai privea pe ascuns. La fel il priveam si eu. Amandoi stiam ca privirile noastre se intalnesc.

-Uite, am ajuns. Esti teafara si nevatamata.

-da, multumesc pentru companie. Mi-a facut placere sa te am alaturi. Ma linisteste prezenta ta.

- hai fugi sus, frumoaso! Ingheti.

- pai daca vrei, mai stam 10 minute in scara, e caldurica, pana te dezgheti si tu putin.

-nu ti- e somn? E 5 jumatate dimineata.

- ei, nu mor de somn. Sunt fresh, nu vezi? Ca scoasa din cutie.

- ce-i drept, esti superba in orice moment al zilei!

I-am zambit in semn de multumire si il priveam intens. Vorbea exagerat de mult, dar eu nu auzeam nimic. Ii vedeam buzele carnoase cum se misca si felul in care gesticula. Era fascinant. M-am lasat lovita de un impuls si l-am sarutat brusc.

-iarta-ma, m-am scuzat repede, dar nu m-am putut abtine. Plec acum. Somn usor. Si am luat-o la goana pe scari fara sa il las sa mai spuna ceva. L-am privit apoi de la geam, a ramas uluit acolo, nestiind ce s-a intamplat. ce-i drept, si eu eram la fel de uluita...

toti purtam cate o masca....

'' E usor sa presupui, sa arunci cu noroi in cea de langa tine atunci cand de fapt, pur si simplu nu poti vedea dincolo de masca ei, cand nu poti sa vezi ca le sangereaza inima si nu stiu cum sa mai strige dupa ajutor si tu ramai orb si indiferent, iar ea asteapta sa se intample un miracol si sa vezi ca are nevoie de tine acolo, atunci si mereu. E usor sa te intorci si sa pleci, gandindu-te ca doar tu esti ranit, fara sa simti ce lasi in urma ta. Desigur, e mult mai usor sa crezi ca ea ramane acolo si nu ii pasa, e mai usor si mai comod sa tragi concluzia asta atunci cand nu te intereseaza sa vezi ca masca pe care o poarta e o masca de protectie, doar vrea sa evite sa fie ranita, ar vrea ca doar tu sa poti sa o descoperi, fara sa profiti de slabiciunile ei. Si totusi, te intorci, pleci, te lasi condus de o ambitie prosteasca si de un orgoliu ce distruge o inima si mii de vise si sperante si ii frangi inima cu fiecare cuvant aruncat doar de dragul de a-l arunca , stiind ca o ranesti. Stiai ca nu poate zbura fara tine, totusi ii spuneai ca e printesa ta...Si ea te-a pictat intr-u tablou imaginar, zambind ca si-a gasit printul, crezand in minunea sufletelor-pereche...S-a pierdut in amintiri cu tine in atatea dimineti in care s-a trezit zambind, simtea ca isi intinde mainile si poate zbura spre cer, sa te atinga, erai ca un inger in viata ei tumultoasa, o raza de lumina si liniste. Iar tu pur si simplu nu vedeai dincolo de masca ei de om dur ca , de fapt, avea nevoie sa ii mangai inima, sa o lasi sa tipe, ca mai apoi sa se linisteasca in bratele tale, sa iti arate cat de mult te pretuieste si cata nevoie are de tine. Un om nu poarta o masca doar de dragul de a parea altfel, o face pentru ca vrea sa isi protejeze sufletul.``

mi-e dor...

'' Și câteodată mi-e dor...un dor nebun. Nu știu încă dacă mi-e dor de un <el>, de mine, de cineva anume care mi-a marcat existența într-un mod plăcut sau mai puțin plăcut. Știu doar că mi-e dor. În nopțile târzii în care nu am somn, privesc avid de la geam stelele și mă pierd printre ele. De cele mai multe ori, cascade de lacrimi îmi inundă fața. Poate mi-e dor de acel el care mă făcea să zâmbesc prin orice mijloace. Sau poate de acel el care mă făcea să simt că am lumea la picioare și nu pot să-mi doresc mai mult; poate de un el care mă ținea strâns în brațe și-mi șoptea ușor : „Știi că aici e locul tău, nu? Nu am să-ți dau vreodată drumul!” . Și totuși eu sunt aici, el cine știe pe unde. Poate mi-e dor de acel el care nu avea limite și mă lua de mână, spunand : „ Hai să mergem. Nu întreba unde pentru că nu știu. Dar știu că va fi de neuitat.” Și așa era. De neuitat. Credeam în castelele de zahăr și în pantoful pierdut la miezul nopții.
Sau poate mi-e dor de acel el care mă făcea să mă simt cea mai protejată femeie din univers, îmi oferea acea senzație de siguranță pe care nu mi-o putea lua nimeni. Mi-e dor de acel el care scoatea la iveala copilul din mine și adora să mă vadă alintându-mă în brațele sale...Mi-e dor de acel el care mă lăsa să-l privesc ore în șir, să plâng, fără să-mi ceara vreo explicație, iar apoi mă lua cald in brate și-mi șoptea: „ Știi că dacă tu îți dorești, pot rămâne aici mereu? Știi că, după ce plângi, ochii tăi sunt mai limpezi și pot privi până în adâncul sufletului tău? Știi că, pentru mine, ești cea mai frumoasă, nu?”
Acum stau și mă întreb dacă mi-e dor de un el anume sau mi-e dor doar de acele sentimente care mă făceau să fiu eu...Atât de fericită, de împlinită, de dornică de iubire. Cred că m-am pierdut pe drum. Și mi-am pierdut și inima printre altele. Am pierdut partea aceea din mine care știa să iubească și să dăruiască necondiționat, fără a se gândi dacă e bine sau nu. Și acum stau să mă întreb unde m-am pierdut, unde mi-am pierdut inima. La cine a rămas și a uitat să-mi înapoieze tot ceea ce mă făcea fericită, adică dorința acerbă de a iubi și a ferici persoana de lângă mine? 
Am nevoie să mă simt curată, să simt cum, la fel ca de multe alte ori, valurile mării iau de la mine tot ceea ce îmi îngreunează sufletul și mă lasă curată, plină de speranță și dornică de a inunda cu iubire și fericire persoana iubita. Am nevoie să mă regăsesc. Mi-e dor de mine, in cele din urmă. M-am săturat să nu simt nimic.Chiar și durerea a pierit. Și totuși, plâng.Poate plâng pentru ce am simțit cândva. M-am săturat de tăcerea de mormânt din sufletul meu. Mi-e dor să fiu un strop de rouă, o șoaptă de vânt...să fiu eu. Cu toate calitățile și defectele mele. Doar eu. Iubind, luptând, sperând, fericind.”

pierduta

''M-am pierdut. Nu mai puteam reactiona in niciun fel si nu mai
stiam ce sa zic. M-am lasat imbratisata, mi -am pus capul pe pieptul lui si inima ii batea la fel de tare ca inainte.

-Stii ca as vrea sa oprim timpul in loc? Esti asa de frumoasa cand esti linistita, atat de delicata in bratele mele. Mi-e teama sa te strang mai tare ca sa nu te frang. Esti ca o floare. As putea sa te privesc ore intregi si sa ma hranesc doar cu imaginea ta. Promite-mi ca nu e asa cum spune piesa, nu e 'just one last dance ', vor mai fi si altele.

-Iti promit, i-am raspuns eu timid fara sa ascult macar ce m-a intrebat.''

cer senin si furtuna

'' Fiecare om ce trece prin viata ta e ca vantul: adierea calda de vara, care te mangaie si iti aduce o briza care te racoreste si te poarta pe culmile visarii, iar atunci cand trece, dureaza o vesnicie pana iti revii din senzatia minunata care ti-a inundat simturile si o astepti iar si iar; mai este vantul care vine incet si te mangaie suav, iti alina sufletul si pleaca lasandu-ti amintiri de neuitat; alteori vine nervos si iti ia si ultima suflare, te sufoca si nu te lasa sa inaintezi, te trage mereu inapoi, te tine pe loc si in momentul in care incerci sa o iei din loc, te doboara la pamant.Iar atunci cand se opreste, te lasa in ceata, nestiind daca a adus ceva bun in viata ta. Si mai sunt rafalele de vant, care te iau, te trag doar inapoi, iti iau tot ce ai tu mai bun, te doboara, te poarta doar prin praf si noroi, iti murdaresc sufletul si iti iau tot ce ai mai pur, mai bun, lasandu-te fara nimic, doar cu un gust amar, un suflet murdar si dorinta de a nu fi iesit din casa in ziua in care s-a pornit. "

acel el

''E clar ca in viaţa fiecăruia există o persoană minunata care te face să fii dependentă de ea. Acea persoana care iti vorbeste frumos sau iti face complimente, care te asculta povestind cele mai aiurea chestii, si nu pentru ca mereu are timp pentru tine, ci pentru ca adora sa te aud vorbind. Acea persoana care, cu un zambet, iti alunga orice gand trist, are o vorba pentru tine oricand, la orice ora si te scoate din cea mai neagra stare. Acea persoana care iti mangaie sufletul, nu trupul, iti iubeste si frumusetea inimii tale, nu doar frumusetea chipului. Acea persoana care care te mangaie precum vantul mangaie norii si nu ti-o poti scoate din minte. Care iti taie respiratie cand iti spune ca adora ochii tai si limpezimea lor. Care te face sa fii cea mai fericita atunci cand nu gasesti speranta in vreun lucru. Care te face sa zambesti atunci cand esti furioasa si nu ai vreun chef. Acea persoana care iti inghite toate iesirile si acele moment in care te transformi in total altceva decat ceea ce cunostea el, care te invata zi de zi ca totul are o rezolvare. Acea persoana care adora mainile tale cand cer alinare, in fata caruia iti sclipesc ochii, iar inima ti se topeste cand ii auzi vocea somnoroasa, spunandu-ti cat de superba esti, desi stie ca nu crezi in acel moment.Acea persoana exista zi de zi, te priveste din umbra, e prezent in noptile tale. Acea persoana iti spune grabit un ‘’Te iubesc!’’, in timp ce schimba repede subiectul , sperand ca poate nu ai auzit . Si realizezi ca nu stii cum ar putea fi viata ta fara a-l avea alaturi, in umbra, in vise..Fara el, e ca si cum ai iesi afara, in rafale de vant, ploi torentiale, furtuni, fara a avea vreo protectie…''

pietrele

'' Pietrele ...trec prin multe maini, se ciobesc, se pierd, se regasesc, se arunca de ici colo pana ajung intr-o oaza, unde apa le slefuieste incet, finut, le plimba pe valurile ei si le transforma intr-o adevarata capodopera..Poate le gasesc aceiasi oameni, li se pare cunoscuta o anumita piatra, dar ea nu mai e demult ca si cea gasita odata...La fel e si cu inima...trece prin multe incercari, e franta, se pierde si intr-un final, ajunge sa inoate intr-o dragoste de mult visata. Se elibereaza, se curata si devine o inima curata, dornica de iubire si daruire. Poate atunci, cei care candva au lasat-o sa se piarda, o vor simti aproape..Dar niciodata nu va mai semana cu ceea ce ei au distrus! Pentru ca o dragoste adevarata curata orice inima si o face pura, limpede! Poate ar trebui sa fim mai atenti cand aruncam cu pietre de ici colo...s-ar putea sa fie inimi...''

melancolii

''- Daca ar fi sa am vreodata o fetita, as vrea sa aiba ochii tai. Asa mari si maro intens. Nu negri. Ci maro asa ca tine.ti-am zis, ai cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut. Hai nu rosi, imi zise, vazand ca imi las privirea in jos si rosesc.

- Nu rosesc! Ce credeai, ca ma impresionezi cu atat? E de la caldura sobei. Puteam profita de asta deoarece stateam chiar langa soba.

- Fii serioasa, iti cunosc deja fiecare gest! Cand te rusinezi, iti lasi privirea in jos, prinzi o culoare de rosu aprins in obrajori si sari repede sa te scoti!

-Nu zau! Ca ii fi tu Nostradamus!

-Nu sunt, da stiu ca melodia asta iti place, asa ca vom dansa!

In fundal,. Se auzea tony braxton-spanish guitar. Ce-i drept, era melodia mea favorita. Pana sa apuc eu sa riposez, deja eram in bratele lui si dansam. Ma privea intens, cu o privire calda, sincera, in care ma pierdeam.mi-am pus capul pe pieptul sau si am simtit instant o liniste interioara. Inima ii batea intr-un ritm neregulat. Dar totusi era la unison cu inima mea. Simteam ca doar noi doi existam. Nici nu am realizat cand s a terminat melodia si noi inca dansam.

-Hey, porumbeilor! L-am auzit pe Mihaita, colegul meu strigand. Voi nu vedeti ca s-a schimbat ritmul? Unde va credeti, la hotel?

- Nu ma, noi avem ritmul nostru! Se grabi Soso sa raspunda.

- Putem sta jos putin?, am intrebat eu timid.

-Sigur, frumoaso! Asta nu inseamna ca nu vom mai dansa acum seara. S-a intamplat ceva de ai cazut pe ganduri?

-Ei, nu am cazut pe ganduri. E foarte cald aici si am cam ametit. Ti-am zis eu ca ai pus ceva in vin., i-am spus zambind.

-Pai sa stii ca am pus! Putina otrava de pe sageata lui Cupidon. Asa poate ma mai bagi in seama.

-Hmmm...sa vedem pe cine loveste prima data otrava, pe mine sau pe tine. Poate si pe buzele mele se afla otrava.deci esti lovit din doua parti.

-Pe buzele tale rosii nu poate fi decat dulceata, in niciun caz otrava, se grabi el sa raspunda.

- Hai ca devii prea siropos. Ies putin afara sa iau aer.

-Ok. Vrei sa vin cu tine?

-Multumesc, as vrea sa fiu putin singura.

-Ok. Imi spuse el cam dezamagit.

Am iesit putin afara. Era un frig incredibil, dar zapada care lucea fulg cu fulg in btaia lunii m a facut sa uit de tot frigul si sa ma las furata de peisaj. Luna se oglindea frumos intr-o balta inghetata, iar razele ei se reflectau pergect pe neaua imaculata. Privind pierduta peisajul, am simtit doua maini calde pe umarul meu.

-Roxi, ai sa racesti! spuse Soso. Ia geaca mea sau vino inauntru. Canta profu' Timisoara!

-haha! Iar va plange. Hai sa mergem.

-Da manutele! Ai inghetat! Nici nu ma mir, cu bluzita asta asa subtire si fustita asta inexistenta. Tipic tie. Iti place sa stii ca innnebuesti lumea din jurul tau. De fapt, si daca ai veni infofolita, ai fi la fel de apetisanta.

-Hai mai! Nu ma tot peria atat, ce vrei? Sa te cred? Te pomeni ca te-ai indragostit!

- Mai stii? Zise el cumva retinut . Acum fii atenta, canta profu. Stii ca se supara daca murmuram in timp ce canta.

Profu Popovici era un om extraordinar. Timisoara era orasul lui de suflet si mereu canta melodia asta si ajungea intrins pe podea atunci cand melodia ajungea la final. Statea asa vreo 10 minute si plangea, in timp ce ne povestea cat de dor ii e de timisoara, dar ca e incantat si fericit ca noi suntem acolo, cu el si ii oferim afectiunea noastra. Te facea sa plangi, indiferent de cat de puternic era.Era un bărbat de vârstă mijlocie, statură medie, cu sprâncene groase, dar cu un chip ce inspira blândețe, o voce caldă și suavă.Un om ospitalier, deși casa lui nu avea multe de oferit, dar găseai toată iubirea, căldura si bunăvoința din lume. Mereu ne invita acasă la el de sărbători, ne pregătea vin fiert si mereu ascultam veșnica „Timișoara”. Iar el mereu trăia momentul intens, de parcă ar fi prima oară când ar auzi melodia. Se transpunea pur și simplu. Era momentul lui. Iar noi eram fascinați să-l privim așa. Era un om bun. În ochii lui puteai citi un suflet cald, bun, plin de înțelepciune, sensibil, cult. L-am adorat pe proful Popovici. Adoram să îl văd la școală povestindu-ne a nu știu câta oară despre „Examen la dirigenție” și coincidența în care se regăsea. În clasa a noua, el stătea în prima bancă. Iar in film, cand dirigintele face prezența, îl strigă pe băiatul din prima bancă „Popovici Alexandru”. Iar pentru el faptul că și el se numea Popovici Alexandru și stătea în prima bancă, era o coincidență ce îi făcea sufletul să tremure. Iar proful adora să ne povestească asta, lăsând mereu o lacrimă să îi curgă. Era adorabil, un adevărat exemplu pentru mine. Mă iubea pentru că nu ripostam atunci cand trebuia să citim, să facem referate, citeam cu plăcere tot ce îmi dădea pe lângă cărțile de la școala. Îl șicanam atunci când spunea „-Maxim 3 pagini, copii! Ai inteles , Roxana? ” , iar eu îi răspundeam înainte să termine „-Domnule profesor, nici prima idee n-o termin în primele 3. Lăsați, vă mai cultivați si dumneavoastră.”. Ce să se cultive el ,că era doar era doxă de carte. Dar îmi plăcea să-l șicanez mereu.Se întorcea cu spatele la mine si bombănea ceva, dar știam că îi place să citească ceea ce scriu. O făceam cu mult drag și multă implicare emoțională. Și el simțea asta.”

iluzia mea reala

‘’Si poate ca am iubit si alti barbati…patimas, pasional, incarcata de dorinta si daruire. Dar nu stiu daca pe el il iubesc pentru ceea ce ma face sa simt in bratele lui sau pentru sufletul lui atat de curat, de pur, de frumos. Si mi-e teama sa-l ating cateodata. N-as vrea sa-l murdaresc, n-as vrea sa-l atinga nimic care ar putea sa-l schimbe, sa-l raneasca. Fragilitatea lui a devenit ambrozia trupului meu, iar privirea lui cersetoare de dragoste, dar plina de caldura, de dorinta si daruire ma face sa realizez ca pentru el, sunt cea mai minunata femeie din lume si se hraneste doar cu imaginea chipului meu, atunci cand lumina obscura cade pe el…imi adora zambetul si ochii si ii simt tremurul vocii atunci cand imi spune ca sunt frumoasa. O spune cu ochii, cu sufletul si de abia apoi cu gura, de parca i-ar fi frica sa nu spuna ceva gresit, sa nu ma raneasca. Ma protejeaza. Imi protejeaza sufletul. Ma adora. Si vad asta in fiecare sclipire a privirii sale, in fiecare zambet si in fiecare mangaiere care ma poarta in alte dimensiuni, unde suntem doar noi doi. Imi place simplitatea lui, daruirea si felul in care asteapta cuminte sa ii ofer dragoste..Si merita. Merita mai mult decat stiu eu oferi. N-as vrea sa astepte prea mult. N-as vrea sa-si piarda sufletul atat de minunat pe drum….’’

monolog

''- Si tu esti fericita, ma?
- Normal! de ce n-as fi?
-Pai de ce ai fi?
- Il iubesc, ce poate fi mai frumos?
- Bine ma, si el?
- Ei, pai si el ma iubeste.in felul lui...
- Si te iubeste doar pe tine?- Da. si buza mea de sus.zice ca e preferata lui.mai zice ca sunt minunata.ca sunt cea mai minunata.si merit tot ce e mai bun.
- pai si ea? atunci de ce mai e si ea?
- zice ca asa e situatia, ca tre' sa fie...dar ca pe mine ma iubeste...
- hai ma, ce cacat! ori iubesti si esti acolo, ori te imparti la doi si nu iubesti! ce esti tu ma? ce naiba ai, esti nebuna?
- nu sunt, dar astept sa devin.
- tu chiar nu vezi situatia? ca e un cacat mare in care te afunzi si te ineci zi de zi? ce dracu astepti ca sa pleci?
- pe el. a zis ca va veni. sa am rabdare. si eu cred, am nevoie sa cred ca sa merg mai departe.
- cum naiba crezi cand el e cu ea?
- se culca cu mine..facem dragoste...si imi spune ca ma iubeste..si imi zambeste.frumos.si ii vad sclipirea din ochi.si ochii nu pot minti. si eu...eu ma topesc cand il vad, imi fuge pamantul de sub picioare si am nevoie sa ma culc cu el...asa ma poate minti iar ca mai am putin de asteptat si eu sunt fericita!
-tu nu vezi ca sunteti doar doua corabii ratacite in mare, plutind pe alte valuri care nu va vor aduce vreodata impreuna? tu nu vezi ca te oferi ca o jertfa disperata in incercarea zadarnica de a mai salva ceva condamnat pierzaniei? Nu vezi ca a plecata odata cu primul suflu greu al vantului si a ramas acolo, cu ea?
-nu, nu e asa! eu astept...astept sa ma minta frumos si sa vina...va veni...dragostea noastra e adevarata...
- nu...dragostea voastra e dragostea ta pentru el..el se bucura ca plangi, ii place sa vada ca te domina...sigur nu treceti niciunul testul psihic...sunteti doua cazuri pierdute pentru societate...esti proasta pentru ca iti pierzi timpul degeaba...
- nu, draga, tu esti proasta. Crezi ca daca pe tine te-au mintit si te-au lasat asa, voi pati la fel! Nu! nu ma afunda in neputinta ta!
- nu...eu am iesit din neputinta mea...am lasat-o jos, iar eu sunt in strafundul cerului..poate plang de multe ori, dar lacrimile mele sunt mortale doar pentru cei pe care ii vor atinge...daca i-ar atinge pe restul, poate doar m-ar injura, crezand ca sunt picaturi de ploaie. Vezi tu,e inutil sa transformi imaginea lui intr-un portet de vis care va ramane prafuit in coltul inimii tale..el va veni si iti va spulbera portretul, iti va spune ca nu e el chipul de inger pictat...il va rupe in bucatele mici care vor tipa la fiecare atingere si va pleca...singurul portet al lui va fi editia revizuita si imbunatatita cu minciuni, durere, lacrimi si inramat cu un singur cuvant: inutil! si spune, asta vrei? iti va fi scarba de el de mainile de la care ai asteptat atatea mangaieri, de buzele lui turbate pe care le sarutai, iti va fi rau de tot...si atunci?

- nu! tu spui asta ca sa ma ranesti! el nu va fi vreodata asa! va veni, asa cum mi-a promis!cand va fi liber! si va scapa de ea...acum , e acolo pentru a asa trebuie, dar mi-a promis...si promisiunile lui sunt sfinte..tu..tu vrei sa ajung ca tine..una cu privire de gheata , dezamagita de tot si sa nu mai sper...stii ceva? pleaca!!!! lasa-ma in nebunia mea!!!! vreau sa fiu nebuna, nebuna dupa el si dupa noi, sa mor atunci cand imi rasuceste cutitul in rana, si sa ma topesc sub privirea lui si sa uit tot!!!
- nu..nu am privirea de gheata...candva...cerul pecetluia un sfarsit cu lacrimi reci..soarele incerca sa le induplece, dar in zadar...apoi..lacrimile au inghetat si au fost condamnate la nemurire...mi-au fst imortalizate sentimentele si am devenit de gheata...ma ingheta doar cu o privire trimisa din aceiasi ochi in care ma sufcam...mult timp, fragmete de soapte imi zdruncinau noptile pazite de o privire glaciala..rasetele mele de odinioara mai aveau doar ecouri surde, iar soaptele mele se zbateau sa supravietuiasca iernii di sufletul lui...si cand adierea calda a topit gheata , iar ecourile rasetelor mele se auzeau tot mai tare, a vrut sa ma incalzeasca iar cu privirea..dar acum eram eu cea care a inghetat...asta vrei si tu? sa ajungi intr-un punct in care iti moare sufletul cand realizezi ca nu e asa? tu nu vezi? esti acolo doar cand vrea el, nu cand vrei tu! trezeste-te nebuno!!!!!!! meriti mai mult.
- si el imi spune asta mereu...si in serile in care ne beam sampania unul din gura celuilalt si avea alt gust...si in serile in care ne iubeam de nebuni si eram vineti 2 saptamani mai apoi...si atunci cand ne plimbam de nebuni si nu stiam unde vom ajunge si ne trezeam facand dragoste te miri pe unde...si el spune ca merit mai mult...iar eu stiu ca il merit pe el...
- nu..tu meriti sa iubesti si sa fii iubita...sa fie un el doar al tau si tu o ea doar al lui...e greu...e greu sa ai o cutie veche in care sa pui mangaierea lui... sa te stradui sa asezi acolo umbele buzelor lui...ti-e greu sa adaugi si privirea lui plina de dor..si totusi nu esti libera..mai e ceva, iubirea pe care i-o porti..incerci sa ti-o smulgi din suflet, dar nu iese cum ai vrea...mainile tale tremura pe capacul cutiei si inlemnesc asa...iar privirea ti-e atintita pe durerea impietrita...astepti pt ultima data un semn...zornaitul telefonului, vocea lui, sarutul lui, mangaierile sale, mana lui pe umarul tau..si nimic...incerci sa-ti aduni puterile si sa strangi seva din tine in varfurile degetelor..e o ultima lupta intre ce a fost si ce va fi...acum sau niciodata...inima incearca sa traga cortina uitarii, iar degetele apasa intr-un scrasnet surd capacul cutiei...din tine se scurge toata minunea vietii, incui cutia cu o lacrima si privesti avid...apoi...s-a sfarsit...
- tu..tu te vezi ca plangi? cred ca aveai nevoie de asta, nu te-am vazut demult plangand...tu nu plangi...tu esti tare si mereu stii ce sa spui oricui! de ce plangi? de ce nu ai plans pana acum? de ce nu ai ramas acolo sa vezi daca va fi bine?

- pentru ca odata plecata, nu va fi altadata mai bine! pentru ca mereu va fi ceva de spus care va trezi amintiri, pentru ca eu stiu ce si cum merit! si nu va veni un nenorocit de barbat care nu stie sa aleaga sa ma ingroape pe mine si sufletul meu! da cine dracu' e el sa merite lacrimi, suferinta, nopti nedormite si cearcane! ce dracu' imi ofera ca sa fie privilegiat sa vars vreo lacrima pentru el? tu nu vezi???? tu nu vezi ca mai ai putin si cazi si el nu va fi sa te ridice, pentru ca va fi prea ocupat cu acea ''ea''? nu vezi ca te lasa ca pe o curva ieftina dupa ce se culca cu tine si pleaca la ea???? nu vezi k iti faci gauri in suflet singura si el ti-l ciuruie mereu, tu te chinui sa il peticesti si el vine si rupe peticele? cat dracu' te mai injosesti asa? auzi tu la el, meriti mai mult. de ce nu iti ofera atunci?
-pai ma face fericita atunci cand e.si nu raman ca o curva ieftina, ca nu face sex cu mine, facem dragoste.il cunosc! si nu poate disimula asta atat de bine! ii sclipesc ochii si de multe ori ii mai scapa cate o lacrima cand ii spun ca Raiul meu e in bratele lui.! nu vreau!nu vreau sa cred ca asa frumos stie sa ma minta!
- ba stie...si eu stiu sa mint frumos...atat de frumos, incat si eu cred...asta nu inseamna ca e si adevarat ce cred, ce-mi impun...am plutit de atatea ori pe nori de gheata, atingand cerul...incercand sa prind pulberea soarelui si sa o arunc spre el....m-am lasat prinsa in vraja noptii si m-am pierdut printre stelele ce m-au condus in visul unde el aparea, fara sa spuna ceva..il simteam langa mine...il atingeam , era de gheata, dar eu ma pierdeam in caldura ochilor lui...si el nu ma vedea..dar eram acolo..si il pictam printre stele de atatea ori..doar sa am unde sa ma intorc...ma intorceam mereu..doar sa-l vad si sa o iau pe drumul meu..unde meritam sa fiu..fericita si implinita, dar cu sufletul inghetat...si nimeni nu mi-a vazut sufletul..pana si eu credeam ca sunt fericita...pana si eu credeam intr-o fericire pictata, in care mi-era dor de ochii lui de gheata si privirea fierbinte, de cuvintele pe care as fi vrut sa le aud...de viata... si eu minteam frumos...si le spuneam ca sunt minunati..si ca sunt fericita...ma minteam si pe mine spuandn asta cand de fapt stiam ca totul se rezuma la o nefericire ca ma face fericita amintindu-mi de ea..si atunci..ma minteam..ca va fi bine, ca va veni, ca ne vom iubi si ca totul va fi mai bine ca inainte...chiar daca eu l-am alungat, il vroiam si il doream cu o nesfarsita patima..si totusi, stiam ca nu il voi mai primi vreodata in viata mea, dar il vroiam si ma minteam ca sunt fericita fara el...si m-am mintit mult timp...si dupa cum vezi, el nu mai e si mi-e mai bine asa..sunt fericita si mi-e bine.sunt minunata.si merit mai mult.
- si acum esti fericita sau doar te minti ca esti?
- imi place sa cred ca sunt....
-ma, ce dracu? esti sau nu? e simplu
-tu esti?
-.......''

suflet curat

‘’...Si urmaresc fiecare picatura de ploaie ce se prelinge pe pielea mea..Aluneca usor, ma mangaie cu o tandrete nemaintalnita. De fapt, daca inchid ochii, il vad pe el si simt oarecum finetea mangaierilor lui, delicatetea din fiecare atingere, simt cum ochii lui ma masoara de sus pana jos, se plimba usor pe fiecare linie a corpului meu.Si ma pierd in ochii lui. Ajung intr-un loc nou pentru mine: sufletul lui….E atat de cald aici, atat de curat, atat de bine .Aici nu ma poate atinge nicio furtuna, nu ma poate darama nimic. Oricat de puternic ar fi vantul, nu va patrunde aici niciodata. Sufletul lui nu are crapaturi, e pur si simplu ca un buncar care ma protejeaza si ma face sa ma simt in siguranta>.Dar sta! Vine o furtuna: un vant ce ma loveste din plin cu iubire sincera, ma pune la pamant si ma face sa ingenunchez in fata daruirii si pasiunii; cade ploaia – fiecare strop e o mangaiere atent aleasa, incarcata de emotie, de dragoste, de pasiune.Si ma lepad de haine, sa fiu sigura ca fiecare picatura intra adanc in porii mei.Mai vine ceva…E o tornada de saruturi insotite de mii de soapte dulci, sincere…ma ia pe sus, iar eu raman neputincioasa, astept doar sa fiu lovita in plin de fiecare sarut, iar soaptele sa se plimbe neincetat prin mintea mea, sa nu uit vreodata nici macar un cuvintel. Ador fiecare soapta, ma desfat cu fiecare litera in parte, le las sa se plimbe frumos pe corpul meu , lin, sa intre in fiecare por, sa ma stapaneasca in totalitate, sa stiu ca niciodata, orice s-ar intampla, nicio ploaie nu va putea spala toata furtuna ce a dezlantuit-o dragostea lui. Nu vreau sa mai plec de aici, e prea bine in sufletul lui. E perfect, ador vantul si ploaia din sufletul lui, ador tornado ce ma duce si ma aduce tot mai aproape de perfectiune. Deschid ochii…inca ploua..dar inca ii simt saruturile, magaierile, il aud soptindu-mi incet ‘’Te iubesc, soarele meu!’’. Si atunci, cum sa nu-mi placa ploaia, cand ma face sa traiesc cele mai frumoase moment si imi ofera tot ce e mai minunat pe lume: imaginea lui?!’

marea si farmecul ei...face totul posibil pentru o clipa....

''-inchide ochii, gandeste-te ca suntem doar noi doi din nou! atinge-ma asa cum o faceai atunci cand indoiala nu te macina. Stiu ca poate fi ultima noapte impreuna, asa ca te rog sa ma tii strans in brate, fara sa mai versi vreo lacrima. lasa ma sa ma bucur de frumusetea ta, sa-ti simt inima cum bate, sa cred ca bate doar pentru mine. va veni dimineata, maine poate vei fi in bratele altcuiva. si imi vei lipsi, dar dragostea mea pt tine va fi mereu la fel de puternica. intelege te rog, vreau sa fii fericita, te iubesc. Chiar daca nu cu mine, vreau sa fii fericita si implinita.Acum te-as ruga sa traim acest moment si sa nu uiti cat de mult insemni pentru mine. Uita-te la cer, apune soarele. a stralucit toata ziua pentru noi si acum se ascunde, lasa luna si stelele sa ne vegheze dragostea si sa faca aceasta noapte de neuitat. iti amintesti cand ti-am spus ca iubirea dintre noi doi e o iubire unica, nemaintalnita? nu cred ca cineva se poate iubi asa cum ne iubim noi doi si nici nu cred ca cineva te va mai iubi asa cum te iubesc eu! Roxana iubito, esti tot ce mi-am dorit de la viata! esti atat de fragila, atat de delicata, de frumoasa, de pasionala si totusi atat de inteligenta incat sa mi furi mintile. nu te pot lasa sa-mi aluneci printre degete. zambeste-mi, frumoaso! zambetul tau ma mentine in viata, imi da speranta! promite-mi ca mereu cand vei vedea marea, cu valurile ei, iti vei aduce aminte de aceste nopti in care am facut dragoste si am trait un vis! esti visul meu preferat! mi-as dori sa dorm mereu, sa te visez si sa ramai vesnic langa mine. de ai sti cat te iubesc! de ce??? de ce nu ai putut sa reapari mai repede in viata mea??? mi-as fi dorit atat de mult sa fii tu cea de langa mine, mama copiilor mei. cred ca nici la lucru nu mai mergeam, de teama sa nu pierd vreun zambet de-al tau! timpul nu cred ca ne va astepta. dar sa stii ca si tu ai locul tau in inima mea si nimeni nu te va inlocui, esti minunata!superba prin tot ce emani! si te iubesc, te ador si nu vreau sa se termine aici! Roxana, m-ai facut din nou sa simt ca traiesc. nu ma lasa in negura, in ceata.

-tu stii mai bine decat mine ca acasa e alta situatie, e mai dificil. nu vreau ca fetita ta sa creasca fara un tata. nici nu as vrea sa te pierd. dar...tu stii ca dragostea noastra nu prea are sorti de izbanda. oricat ne-am iubi.tu apartii alteia, iar eu...eu voi apartine altuia. asa a fost sa fie. destinul ne-a lasat sa vedem ca se poate, ca suntem suflete pereche, ca mai apoi sa ne rada in fata, lasand trecutul sa ne ajunga din urma si sa ne dorim sa dam timpul inapoi! ce proasta am fost ca nu am stiut aprecia iubirea ta atunci! am fi fost perfecti! tu stii ca nu voi mai putea iubi asa intens pe cineva vreodata?? stii ca daca mi-ai spune sa fug cu tine in lume, as face-o? chiar daaca ar fi acum sau peste 10 ani? voi fi a ta mereu. asa simt! si da, de acum incolo, mereu cand voi vedea marea, ma voi gandi la noi si la visul ce l-am trait aici!''

un prim fragment din carte

' 'sunt in aceiasi cafenea unde ne vedeam de obicei. trebuie sa apara si printul meu. ne vedem aici de ceva vreme deja si simt cum inima mea bate mai tarte cand il vad. simt ca ma pierd in ochii lui mari si ca tanjesc dupa atingerile lui. stam mereu la aceiasi masa, langa geam, unde ne lasam mangaiati de razele soarelui si de aroma imbietoare a cafelei. el sta langa mine, iar razele soarelui ii mangaie perfect chipul. ii stiu locul fiecarui pistrui de pe chip, stiu cand urmeaza sa zambeasca. ochii ii stralucesc, ma pierd in privirea sa.de obicei incerc sa ma stapanesc, dar cred ca si el citeste in privirea mea dorinta si dragostea ce i-o port. i-am spus zilele trecute ca am o surpriza pentru el.simt fluturii in stomac, trebuie sa apara...

-Buna, frumoasa mea!- a fost salutul care mi-a inmuiat inima. Ce faci, ma astepti demult?

-de o vesnicie, dar e bine ca ai aparut si acum! se repede sa ma sarute , apoi se aseaza , luandu-mi mana si sarutand-o.

-mi-a fost dor de tine!scuza-ma ca am intarziat, am terminat mai greu treaba. dar sa stii ca stau mai mult cu tine, trag chiulul juma' de ora de la munca!

-nu-i nimic, nu m-am plictisit pana ai venit.

-nu te vedeam facand ceva. iar visai, printesa mica?

-mda...ce bine ma cunosti...mai mult, ma gandeam la reactia ta cand iti voi arata ceva.

-ma sperii!!! ce e?

-uite! i-am spus tragandu mi maneca dreapta pana la cot! asta e surpriza mea pentru tine. imi facusem cu o zi in urma un tatuaj pe mana dreapta in care am inclus 2 fraze dupa care ma ghidez eu , spuse de el candva de mult.

-oau!! nu-mi vine sa cred! nu esti normala! te iubesc !! ''only you can decide your future'' si ''en el corazon no se manda''. nu pot sa cred!! apoi ma stranse tare in brate inghetat, cu lacrimi in ochi si ma saruta infinit de mult.iubito, esti incredibila! nu puteai sa mi faci o surpriza mai placuta! stii bine ca mereu ti-am spsu ca doar noi ne putem decide viitorul si ca inimii nu poti sa i comanzi! nu-mi vine sa cred ca le-ai tinut mine! te iubesc!

-Ti-am spsus ca te voi surprinde! acum bea o gurita de cafea, Lasa-ma sa te admir. e mult pana diseara si imi va fi dor de tine!''