Printesa Rasfatata si Muritorul de rand

" ... M-am asezat pe o banca, incercand sa ma linistesc putin. Sa-mi inghit lacrimile si sa ma reculeg. Vroiam doar sa plang in voie, fara ca privirea lui sa-mi urmareasca lacrimile si fara ca gura lui sa mi le soarba...mi-am pus castile, nu vroiam sa mai aud nimic. Am lasat doar vantul sa ma mangaie...
- Domnisoara, esti ok?, m-a intrebat o silueta masculina impunatoare, cu un chip putin ingrijorat...
- Da, multumesc. Sunt ok...
- Nu s-ar parea...ti se aud suspinele de departe.
-Si ce-ti pasa? Pune-ti vata in urechi daca te-am deranjat!
- Scuza-ma , eu doar..
- Tu doar ce? S-a interzis fumatul, nu si plansul in public!!! Asa ca...
- Hey, nu fi morocanoasa. Am vrut doar sa vad daca pot ajuta. Ai niste ochi frumosi, chiar daca inflamati de plans.
- Atunci fa pasi, daca nu vrei sa te indragostesti si tu si sa-ti calc sufletul in picioare! Cara-te!, am strigat revoltata..
- Bine , plec, imposbila ce esti!!! Si plina de tine pe deasupra. Nici sa fii amabil nu mai e ok in zilele astea.
Si s-a indepartat. L-am privit si parca mi-a parut rau ca am tipat asa la el. In fond si la urma urmei, nu era el de vina pentru nefericirea mea.
- hey, straine amabil! Asteapta putin, i- am spus ridicandu-ma dupa banca si stergandu-mi lacrimile.
-Ha ,ha, printesa vorbeste cu oamenii de rand acum?
- Nu sunt printesa! Si nu fi ironic.
- Nu esti, dar ai putea fi la cat esti de frumoasa.
- Multumesc.. Eu vreau doar sa imi cer scuze. Nu e vina ta pentru starea mea. Ai vrut sa fii doar amabil. Uite, eu sunt Roxana, i-am spus intinzandu-i mana.
- Incantat, mi-a spus , in timp ce mi-a sarutat mana. Eu sunt Vlad. M-am apropiat de tine pt ca se auzea tare ecoul
suspinelor tale. Ma gandeam ca poate pot ajuta. E pacat sa stai sa plangi. Si asa e innorat, mi-a zis razand. Mai bine zambeste. Ai niste ochi foarte mari si foarte frumosi, Roxana.
-Iti multumesc din nou pt amabilitate. Si inca o data te rog sa ma scuzi ca am tipat la tine.
- N-are nimic. Esti tare sigura pe tine si ai cu ce din ce vad. Nu cred ca el merita sa plangi pt el.
- De unde stii ca plang pentru un el?
- Doar nu plangi pentru mine, mi-a raspuns ironic .
- Merita mai mult decat lacrimile mele...
- Hai fii serioasa. Mai bine pleaca acum.
- de ce?
- Ca sa nu ma indragostesc si sa nu imi calci sufletul in picioare , mi-a raspuns razand. Glumesc, e frig si esti subtire imbracata. Ar fi pacat sa fii si plansa si mucoasa.
Am ras zgomotos si cu pofta.
- Plec, chiar e frig.
- Pa, printeso!, mi-a spus zambind.
Auzi, nu vrei sa te insotesc? Asa sigur nu mai faci risipa de apa, a strigat el.
- Nu, muritor de rand ce esti, i-am raspuns razand. Sa ai o zi frumoasa.
- Si tu, printeso! La revedere. Poate ne mai revedem.
- Nu cred...Pa. Si multumesc.
- Eu iti multumesc ca mi-ai incantat privirea.
- Lingaule! Hai ca am plecat, i-am spus razand..
- Printesele vorbesc asa urat?, mi-a raspuns ironic.
-Poate. Si mai sunt si increzute.Pa, Vlad."

Dulce suferinta...

     Presimteam oarecum ca urmeaza sa il intalnesc la un moment dat. Mi-am spus calma:
'' - si ce daca? sunt puternica, nu am sa cedez, nu imi va vedea slabiciunea, nici nu va simti cum imi zboara inima din piept. nici nu va auzi cum fiecare por al meu il striga. nici nu imi va vedea sufletul sfasiat. Ce poate fi asa de complicat? Nu e ca si cum nu l-as mai fi vazut si alte dati.''
 In timp ce incercam sa imi impun toate lucrurile astea, mi-am ridicat privirea si l-am vazut. Era acolo ca o statuie frumos sculptata, impunatoare, cu o privire rece si indiferenta. Am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare, ca mai am putin si curg. Nu stiam cum sa imi stapanesc lacrimile care imi bombardau ochii si se straduiau sa imi invadeze obrajii. L-am salutat inecat in momentul in care el m-a salutat. Parea atat de relaxat, de parca nu s-ar fi intamplat vreodata ceva si eram  doar o alta din  multime.
- Ce faci? Cum esti? , m-a intrebat politicos.
-Bine, tu? , l-am intrebat rapid fara sa astept vreun raspuns...
-Ce e cu tine? Esti ok?
-Da., i-am raspuns rapid si incet, trantindu-i minciuna pe care se astepta sa auda.
Mi-a zambit ironic, stiind ca mint. Doar ma cunoaste mai bine ca oricine. Imi cunoaste bataile inimii. Felul in care privesc sau imi musc buza cand ma simt pierduta. Felul in care il priveam pe furis, sperand sa ii intalnesc privirea si sa gasesc un gram din ceea ce eram noi acolo.
        A incercat sa poarte o conversatie normala cu mine, cert e ca nu prea auzeam nimic din ce spunea. Ii urmaream buzele si raspundeam pierduta, in timp ce ma rugam sa vina cineva, oricine, ca sa nu mai fiu doar eu cu el, Desi nu eram singuri, nu puteam sa mai vad pe nimeni in jurul meu. Il mai priveam din cand in cand cu coltul ochiului si zambeam satisfacuta...Mi s-a parut o vesnicie timpul in care am stat si nu ne-am vorbit .De atins ce sa mai zic... Nici macar nu ne-am privit. Mai bine zis, el nu m-a privit. Pentru ca eu l-am privit ca o obsedata care nu mai vazuse vreodata un chip masculin.
        M-am ridicat in graba de la masa, incercand sa ajung la baie, impleticindu-mi picoarele in perdeaua mult prea lunga. Mi se parea o vesnicie drumul pana la baie. Si trebuia sa ajung acolo inainte sa ma napadeasca din nou lacrimile. Trebuia sa ma reculeg. Nu puteam sa ii permit sa ma vada asa , nu puteam sa il las sa vada ca acest castel e de fapt o mare ruina....Am stat pret de cateva minute si m-am privit in oglinda, incercand sa ma reculeg, in timp ce lacrimile imi mangaiau obrajii.
- Inceteaza , Roxana! Nu ii poti permite sa te vada asa, atat de slaba, de lipsita de vointa, prabusita si pierduta!, incercam sa ma imbarbatez in timp ce ma uitam in oglinda. Am tras aer adanc in piept si am iesit din baie...Drumul spre masa trecea pe langa el. I-am simtit parfumul, Pe care il adoram. In combinatie cu parfumul trupului lui, era o combinatie letala. Ma rugam doar sa nu ma impiedic, sa nu cad, sa nu ma prabusesc.
- Eu plec. Vii pana la masina? Ti-am spus ca trebuie sa iti dau ceva.
-Mda, i-am raspuns cu jumatate de gura. Vin.
- Ok. haide.
 I-am luat-o inainte si am iesit.
- Ce stai asa de zgribulita de frig?, m-a intrebat razand. Doar nu iti e frig...
- Ba da, i-am raspuns grabita. stia ca mint. din nou.
L-am urmat pana in fata masinii. a deschis usa si a scos o mica atentie...Mi s-au umplut ochii de lacrimi si am inceput sa tremur.
- Multumesc..., i-am spus cu jumatate de gura.
- Nu ai pentru ce. La multi ani! Hai aici!, mi-a spus luandu-ma in brate.
Am simtit ca timpul s-a oprit in loc. Simteam ca acolo, in bratele lui, e toata lumea mea si tot Universul meu.
- Ce tare iti bate inima! si toata tremuri!
- Nu mi-e frig...
-Stiu, mi-a raspuns in timp ce m-a sarutat pe frunte. Hai aici!
M-am cuibarit in bratele lui...am inchis ochii un  moment si am retrait totul intr-o secunda.
- Lasa-ma sa plec!, i-am spus in timp ce ma lipeam din ce in ce mai tare de pieptul lui...
- Ok. Hai du-te!, iar el ma strangea si mai tare, sarutandu-ma pe frunte si privindu-ma in ochi.
 Nu puteam sa ma controlez, tremuram ca varga, incercand sa imi stapanesc lacrimile pana pleaca.
- Iarta-ma!, mi-a spus spasit.
- Te-am iertat demult. Si tu stii asta. Acum lasa-ma sa plec, i-am spus in timp ce ii strangeam bluza, doar ca sa nu ma dezlipesc de el.
- Hai fugi!
M-am dezlipit cu greu din stransoarea bratelor lui, din care nu as fi vrut sa plec. Am plecat distrusa, plina de dor si goala. Mi-a luat tot ce mai ramasese din sufletul meu. Si nu l-a luat ca sa mi-l inapoieze.
M-am asezat pierduta la locul meu.
- Rox, esti ok?
- Da , draga mea, am raspuns printre lacrimi.
Nu am mai scos vreun cuvant. Incercam sa retraiesc imbratisarea lui, cuvintele lui incarcate de sensibilitate si privirea lui atat de calda. As fi vrut sa oprsc timpul in loc. Sa nu mai plece sau sa nu plec. Sa ma regasesc.
   Inca ii simt bataile inimii. Mereu inimile noastre au batut la unison. Inca ii simt buzele pe fruntea mea. Si parfumul . Inca simt caldura trupului sau si felul in care porii mei urlau dupa trupul lui.
Inca e al meu. Inca il simt. Inca pot sa ma pierd in privirea lui. Inca nu imi pot ascunde trairile.
Inca.

Dezamagire

       Acum, ca viata mea a inceput sa o ia pe o carare mai dreapta, sa isi urmeze cursul...acum ca simt ca mi-e mai bine si ca timpul a reusit sa ma faca sa trec peste iubirea care mai avea putin si ma ucidea, acum ca simt ca nu mai e durere si ca incep sa redevin eu, imi amintesc de el. Ce-i drept, imi pierd calmul si simt ca imi pierd si zambetul si lumea mea devne iar gri. Dar e un rau necesar. Acum, ca incep sa stralucesc si sa recapat increderea ce mi-a furat-o, simt ca pot sa scriu despre el...
               Mi-a luat ceva timp pana sa pot sa scriu despre el...sa ma gandesc la el..sa realizez ca ceea ce simt nu e ura sau vreun sentiment negativ...E pur si simplu dezamagire. dezamagire pentru ca mi-a sfasiat sufletul. Mi-a ucis sperantele si iluziile. Mi-a luat inima si a tavalit-o printr-o mocirla otravitoare , in asa fel incat sa nu se mai poata nimeni apropia de inima mea. Dar cel mai grav si dureros e faptul ca mi-a distrus acel tablou minunat in care l-am pictat in toata splendoarea lui si l-am atarnat pe peretele inimii mele, ca sa fiu sigura ca nu il pierd. Era o splendoare: un barbat impunator, cu o privire care ma topea, ma ingenunchea si ma facea in acelasi timp sa plutesc..niste buze carnoase si insetate, mainile puternice si pieptul pe care naufragiam atunci cand imi cautam linistea. era..cel mai bun lucru pe care nu l-am avut de fapt vreodata. Si ce a facut? a rupt in bucatele tabloul in care era el..mi-a spus ca nu e el chipul de inger pe care l-am pictat in acel tablou, mi-a aratat cat de mult ma inselasem si cat de mult doare o dezamagire.
     L-am urat cand a plecat. L-am urat si detestam sa ii simt parfumul peste tot. Sa ii aud ecoul vocii sau sa ii simt mangaierile in somn. Detestam sa ii simt lipsa si sa ma doara gestul lui. Detestam fiecare por care urla dupa mangaierile lui. M-am spalat frenetic in atat de multe seri...doar ca sa pot sa scot mirosul lui din piele, sa pot sterge mangaierile lui si saruturile tandre. Am detestat noptile in care ma simteam mica si nu era acolo sa imi arate ca el e acolo pentru mine, sa ma protejeze.
Am detestat felul in care se lasa intunericul si nu era acolo sa ii intalnesc privirea, sa ii aud rasul sau criticile. Chiar am purtat un dialog imaginar cu el. Si m-am descarcat cumva.
         ''Nenorocitule! Cand ai plecat, mi-ai luat zambete si iluzii. Visuri si priviri calde.Ai rupt din sufletul meu si mi-ai lasat un gust amar. Si acum mi-e teama de orice. M-am atasat sufleteste de tine. Stii cum e cand un om rupe din sufletul tau si pleaca? Scoate-ti un ochi si apoi vezi daca iti e totuna. Taie-ti o mana. Sau scoate-ti inima din piept si arunc-o. Ia vezi, iti e totuna?? Desi s-ar putea sa iti fie. Pentru ca tu nu ai suflet. Nu ai inima. Nu ai nimic. Si chiar si asa, imi lipsesti, bolovanule! Mi-e inima plina de mocirla si trebuie sa imi curat sufletul printre toate ranile si nu e usor. Am durere in fiecare colt al lui. Si am si gasit o bucatica din sufletul tau , lipita de al meu. Am rupt-o si m-a durut mai tare ca orice. S-a trasformat in piatra. Sta plina de praf pe mobila mea. Si imi ainteste ca asa esti si tu. Rece. Indiferent. Plin de praf si gol.
Cum sa ma regasesc acum? Cum sa imi regasesc zambetul? Unde sa imi gasesc privirea calda, sperantele, iluziile? Unde sa gasesc dorinta de a iubi si de a ma simti iubita? Nu mai stiu sa primesc un compliment sau sa ma bucur de el..M-ai improscat cu mocirla din sufletul tau si m-ai lasat asa. Mi-ai sfasiat sufletul si tot ce ai facut, nu m-a durut fizic...ci m-a ucis pe dinauntru.. Cateodata mi-e dor de prostiile tale, de felul in care ma priveai cand imi spuneai ca ma iubesti. Cateodata , chiar simteam ca lumea ta se invarte in jurul meu.
Nu te-am mai vazut de atunci. Evit orice loc in care ai putea fi. Nu vreau sa imi intalnesti privirea si sa vezi ca te-am iertat demult. Ca mi-e dor de tine. De noi. De iubire. De mine.
Inca mai traiesti in mine., nu te pot scoate de tot. Dar iubesc faptul ca te-am iertat. Ma simt mai libera, chiar daca mi-ai facut inima franuri. Am sa fiu sincera. Cateodata simt ca te urasc pentru ca imi amintesc de cate ori m-ai ranit si mi-ai adus lacrimi pe fata. Si chiar si atunci cand te urasc, zambesc pentru ca imi aduc aminte de privirea ta calda si de felul in care stiai sa imi alungi supararea cu un sarut izvorat din iubirea ta.
            Nu am sa joc rolul femeii ranite din dragoste, cu inima franta. Am pierdut, Si eu, Si tu. Acum, am un loc al meu. Un loc in care nu m-am gandit vreodata ca voi fi. Traiesc intr-o lume in care tu nu mai esti, iar eu ma simt libera sa imi intind aripile si sa zbor cat mai sus, Fara sa imi fie teama ca tu mi le vei taia fara mila.
          Dragul meu, acum inchid ochii si vad marea. Acele valuri pe care mi le-ai filmat in toata splendoarea lor. si mi-ai spus:
^^..tu iubesti marea. si..marea te iubeste pe tine....si eu te iubesc pe tine. deci  in concluzie iubesc marea, pentru ca te iubesc pe tine!^^
Daca vreodata iti voi lipsi, cauta marea...te va mangaia cu valurile ei asa cum o faceam eu. te va lasa sa te pierzi in ea asa cum te pierdeai in ochii mei. va fi nemarginita. asa cum era dragostea mea pentru tine.
Daca vreodata imi vei lipsi, te voi cauta printre pietre si bolovani perfect sculptati. Reci, plini de praf si fara suflet.
Asa ca tine.''

suflet chinuit

    Stateam linistita, ascultand muzica si meditand la prostiile mele zilnice...Pana cad vad notificarea care imi palpaie la telefon..Un nou e-mail....Deschid grabita e-mailul si citesc concentrata...Era de la el...

''<<Se apropie ora in care iar vei pleca de langa mine, ora in care lumea mea se va prabusi...iar nu te voi vedea,iar ma voi lupta cu acea parte din mine ce imi tot repeta ca relatia noastra e doar o iluzie....

    -Da...iar a plecat mereu pleca nu vezi ca asa va fi mereu?...te-a vrajti cu vorbe frumose,cu sarutari fierbinti ca in fiecare zi, dar la sfarsitul zilei tot tu ramai cu inima ravasita,cat mai vrei sa iti faci singur rau,cand ai sa vezi ca intre voi e doar iluzia unei relatii?

   -Da prietene,iar a plecat si a revenit haosul in sufletul meu,dar la dimineata o voi revedea iar si imi va readuce bucuria in suflet cum o face de fiecare data, imi va reda zambetul si energia pe care a lasat-o in urma aseara,mereu face asta,mereu imi umle sufletul de bucurie imi da puterea sa renasc in fiecare zi. Uiti cum tanjesti si tu dupa o atigere,o privire,un sarut,uiti cum stai ca pe ace pana ii intalnesti privirea,uiti cum iti fuge pamantul de sub picioare cand o strangi in brate si o saruti dimneata,uiti ca ea ti-a arata si tie ca te-ai inselat atat timp,uiti ca inainte sa apara ea, eram amandoi o epava, uitasem ce e iubirea, ce inseamna sa fii iubit,sa simti ca esti fericit...iar vrei sa incepem discutiile alea interminabile despre ce am fost si ce suntem acum?

   -Esti un prost...

   -De ce spui tu asta?

   -Pentru ca te lasi vrajit de vorbe, iti spune ca te iubeste ca vrea sa fie langa tine,ca tu esti cel mai cel,ca pe tine te vrea, dar tot la el se  intoarce si tot la el se va intoarece mereu pentru ca tu esti doar o insula unde isi gaseste linistea,cum sa nu fi prost daca tu nu vezi asta?

    -Vad,crede-ma ca vad, vad cum ii piere srtalucirea din ochi cand trebuie sa plece,vad cum zambetul ei se stinge incet in fiecare zi pentru ca pleaca de langa mine,vad...vad ca nu e fericita, asta vad eu...spune-mi tu ala mare si tare, spune-mi tu daca tot esti destept cum vrei sa fie doar a mea cand ea mai are si alte responsabilitati.... datorita tie, datorita ideilor tale tampite despre iubire,ca viata trebuie traita la intesitate maxima,spune-mi tu cu ce ma ajuta pe mine acum ca mi-am facut de cap pana cand am ajuns sa ma scarbesc de viata...datorita tie is acum in situatia asta, pentru ca nu m-ai lasat sa ma gandesc la viitor, nu te asteptai sa ma indragostesc,nu te asteptai sa apara acea ea care sa imi topeasca inima pe care tu ai transforma-o in gheata. Daca nu erai tu asa prost, puteam avea mult mai mult acum,o puteam avea  si pe ea...ma cunosti doar,nu pot sa las lucrurile la voia intamplari,nu pot sa ii ofer ce vreau eu, sa ii ofer adica un camin fericit,o famile fericita in care  sa nu apara discuti din cauza lipsurilor,iar in situatia in care m-ai adus nu pot sa am grija nici de mine,dar sa mai am grija si de ingerasul ei...de ce nu vrei tu sa te inchizi undeva si sa ma lasi sa fac lucrurile cum trebuiesc facute macar acum cand ti-am demonstrat ca te-ai inselat atatia ani...

Ai sa vezi, prietene , ca femeia asta merita toata suferinta si nelinistea,  merita pentru ca ma completeaza,mi-a redat pofta de viata, mi-a redat incapatanarea si demnitate...cum poti sa imi spui ca nu merita sa ma lupt pentru ea,cum poti sa imi ceri sa renunt la ea,imi ceri sa renunt la tot ce am mai pretios in viata la tot ce imi doresc de la viata,imi cer sa renut la mine...>>

     

 Genul asta de discuti le am zilnic cu mine, discutii care ma tot bantuie, ma tot fac sa ma indoesc de sentimentele tale, stiu ca e cam ciudat din partea mea sa iti iti spun  aceste lucruri,dar de multe ori am impreisa ca am ajuns la capatul puterilor, uneori imi vine sa urlu, sa dau cu pumni in pereti, sa distrug tot ce e in jurul meu si dintr-o data, imi trece prin gand chipul tau sau o amintire cu tine, moment in care ma calmez imediat...Imi aduci durere in suflet,dar tot tu ma si linistesti...ma arunci in gol si tot tu ma salvezi...

      Ai devenit ca un rau necesar de care nu ma pot lipsi pentru ca mi-ar face mult mai mult rau lipsa ta...Esti o femeie extraordinara, independenta, dar totusi dependenta de iubire....nu prea inteleg ce e acum in mintea ta, stiu ca nu iti e usor stiu ca si tu vrei,la fel de mult ca mine, sa fim impreuna stiu ca ai anumite sentimente pentru mine,nu pot sa stiu daca ma iubesti cu adevarat, nu am cum sa fac lucrul asta ,pentru ca nu mi-ai aratat... doar mi-ai spus, cred in vorble tale si cred ca sunt vorbe sincere, adica nu vad de ce m-ai mintii... Inteleg situatia in care te afli si nu vreau sa te constrang sa iei o decizie proasta,nu pot sa iti cer sa il lasi pe el pentru ca eu te voi lasa pe tine...adica voi pleca... nu pot sa iti cer sa imi demonstrezi iubirea prin fapte cand eu nu fac asta, dar ma enerveza cand stiu ca nu te cunosc, ca tu nu ma cunosti,ca nu pot sa te vad in toate ipostazele, sa iti vad chipul dimineata, cum te tarasti prin casa adormita,cum iti bei cafeau, cum te pui sa faci ordine prin casa, cum te panichezi cand iti amintesti ca ai uita ceva pe foc si sari repede din bratele mele.....mi-am imaginat o zi cu tine de zeci de ori, dar cand ar trebui sa vina seara, mereu se termina si inspiratia,nu pot sa vad mai departe o zi cu tine si asta ma nelinisteste...nu pot sa iti cer sa fi cu mine daca tu nu esti hotarata...prefer sa astept,sentimentele mele pentru tine pe zi ce trece sunt tot mai puternice si nu am cum sa ma impotrivesc...

    Nu vreau sa ma dau peste cap pentru mofturile tale...nu tin eu cont de mofturile tale...eu vreau "sa ma dau peste cap" pentru noi,noi trei...daca tu esti rasfatata,  asta e problema ta, te rasfeti si singura,eu vreau sa fiu sigur ca in momentul in care vom fi impreuna cu adevarat, voi fi stalpul familei....stiu ca nu exista familia perfecta, dar vreau ca noi sa ne apropiem cat mai mult de perfectiune,vreau sa fim fericiti pana in ultima clipa...Te iubesc,femeie, te iubesc nebuneste! 

   De cand te cunosc pe tine, m-am schimbat foarte mult, pentru mine esti ca o palma trasa unui adormit cand avea mai mare nevoie de ea...sa ma fac mai inteles...mi-ai schimbat perceptia despre viata...din treaca azi, vina maine cum eram inainte...acum am un scop,un tel, un vis pe care vreau sa il transform in realitate.''

 

suflet curat

- Daca ai sti ce greu imi e sa te privesc, sa te ating, sa fii in preajma mea si sa nu ma pot bucura de dragostea ta...ce mi-ai facut? de ce mi-ai luat fericirea, femeie? de ce mi-ai luat toata dragostea si nu vrei sa ma iubesti cum o fac eu? de ce e asa de greu sa fim fericiti impreuna?
-..... Dragule..tu...ei bine, tu ai un suflet minunat, curat, o inima pura. Nu te pot murdari cu mocirla din sufletul meu, cu toata mizeria din inima mea. In plus, nu e drept sa iti ofer doar jumatati de masura cand tu meriti un intreg, meriti tot ce e mai frumos si mai minunat pe lume!
- Ce vrajeala ai! Nu crezi ca e prea tarziu sa te gandesti la asa ceva ?
- Nu e vorba de vrajeala, Poate am o slabiciune pt tine. De aceea am plecat si aseara. Nu ma pot controla in prezenta ta, atingerile tale imi dau fiori.
- Mereu ti-am inteles situatia, draga mea. Nu mai am puetre sa imi traiesc viata fara tine. Cand te vad, mi se umple sfletul de fericire. As vrea sa fii in viata mea si nu as renunta la tine, indiferent de piedici sau greutati. stiu ca nu sunt cel mai bun barbat care a aparut in viata ta, dar stiu ca sut cel care a fost , este si va fi mereu siner cu tine, langa tine. Fara limite , conditii, reprosuri. Nu mai stiu ce sa fac ca sa inteleg, sa vezi, sa constientizezi ca ma daruiesc tie trup si suflet.
-.....

Am ramas perduta, inlacrimata si fara cuvinte. Nu pot rani din nou un suflet al carei rana inca nici nu a prins cicatrici. Un suflet curat. Si vezi limpezimea lui in acei ochi verzi ca smaraldul, somnorosi si sinceri. Un suflet curat, care nu a fost inecat de mocirla sau rautati. un suflet care daruieste fara sa ceara nimic in schimb. Stiu ca va gasi implinirea. Dar nu sunt eu implinirea lui. Nici nu am fost.
  Am batut la usa lui, m-a lasat sa intru si i-am facut rani cu cioburile viselor mele sparte...si am plecat inainte sa pot sa il pansez,,,
Sa stii, suflet curat, ca acea ''ea'' iti va pansa fiecare rana si va curata fiecare sertar in care ai pus amintiri cu mine, va arunca toata mocirla si  iti va umple sertarele de clipe fericite. Te a implini. Si iti va oferi tot ceea ce mi-ai oferit tu mie si nu am putut sa iti ofer inapoi.
Si...sa mai stii, suflet curat ca tu mereu vei fi asa: sincer, tandru, plin de viata si de iubire, bun si dragastos, incapatanat si nebunatic. Ai locul tau in inima mea. Pentru toate zambetele atunci cand imi venea sa plang. Pentru ca nu m-ai lasat sa cad atunci cand simteam ca lumea mea se prabuseste.
Pentru ca m-ai iubit. Neconditionat, fara sa vrei si fara sa stii. Pentru clipe frumoase si amintiri de neuitat.
Pentru ca mi-ai aratat sufletul tau. Curat ca lacrima.
Pentru ca niciodata sufletul meu nu va mai fi la fel,
Te invidiez.
Iti multumesc.

Carari

Oricum ar fi... contrasens sau nu... probabil că undeva există măcar un vinovat sau nevinovat pentru toate.
Viața sau mai bine zis, timpul în care o trăiești sau o ocolești te fac să ai parte și să treci prin toate. Uneori pe rând, alteori deodată, rareori niciodată. 
Viața sau mai bine zis, timpul în care o trăiești sau o ocolești fac ca, sub o formă sau alta, cu toții să ajungem să parcurgem aceleași drumuri. Unii înainte, iar alții înapoi. Există și aceia care odată ajunși pe un drum stau. Puțini sau nu, ei există.
Viața sau mai bine zis, timpul în care o trăiești sau o ocolești fac într-un mod sau altul, ca în timp, cu toții să ajungem undeva cândva în dreptul unei uși sau a mai multora. Unii dintre noi batem la ușă din bun simț, în timp ce alții le rupem din nesimțire sau... din grabă! Alții le deschidem sau să le închidem. Cu teamă sau cu speranță, căci nu sunt mulți cei ce îndrăznesc să se apropie de uși închise. Cei mai îndrăzneți ajung chiar să treacă de ele, în timp ce cei mai timizi se opresc în pragul lor.
Mai sunt și aceia care nu găsesc mereu uși sau care nu acceptă că ele sunt închise, iar în dorința lor prea mare... folosesc geamuri. Pentru ei și acelea sunt tot un fel de uși. Ceva mai mici, e drept.
Cele mai multe drumuri, cele mai multe uși, cele mai multe geamuri fie că vrem fie că nu, au legătură cu iubirea, cu dragostea... care oricum ar fi, dulce ca mierea sau amară precum o cafea, dă mereu o altă aromă și o altă nuanță vieții... și se întâmplă ca nuanța aceea să nu fie mereu tocmai cea dorită.

Tipologii de barbati

Sunt barbati care iti tin umbra. Si in loc sa iti incalzeasca inima, o racesc si o tin in frig. 
Sunt barbati care sunt ca razele de soare. Te incalzesc putin si la prima adiere a vantului, dispar si iti lasa inima in intuneric si ceata.
Si mai sunt barbati care sunt ca Soarele , insusi Soarele maret. Care iti dezgheata inima. Te incalzesc in permanenta, inlatura toti norii din calea ta si Cerul vietii tale e mereu senin, plin de caldura, fericire si zambete.
Acel barbat - Soare e acel barbat pe care l-ai asteptat dupa furtuni devastatoare, sa iti lumineze viata. Sa iti incalzeasca inima si sa iti aduca linistea in viata. Sa iti aduca toata increderea de care ai nevoie. Sa te iubeasca si sa iti fericeasca sufletul. Sa iti ingrijeasca inima si sa te faca sa vezi doar Cerul senin. Sa te lase sa te bucuri de "razele" lui prin fiecare sarut si imbratisare, prin fiecare privire calda si vorbe frumoase. Prin fiecare mangaiere divina care te face sa plutesti. Prin fiecare gest prin care te face sa te simti Universul lui. Prin fiecare cuvant care iti aduce linistea si increderea.
Acel barbat - Soare pe care ajungi sa il adori si te face sa devii dependenta de el, sa nu intelegi cum ai trait pana acum fara el si sa nu iti poti imagina viata de acum incolo fara el.
Acel barbat caruia ii adori vocea si iti aduce fluturi in stomac. Iti iubeste sufletul mai presus de trup si iti adora inima.
Acel barbat pe care l-ai asteptat si l-ai visat candva.
Acel barbat care apare in viata ta pe neasteptate si se stabileste in inima ta.
Soarele pe timp de furtuna care inlatura toti norii.
Soarele care te incalzeste si te dezmorteste.
Soarele tau.

soarele pe cerul tau

Atunci cand cerul tau e innorat si nu gasesti nicaieri o raza de soare, apare insusi Soarele care inlatura toti norii si te revigoreaza, iti aduce speranta in suflet, zambetul pe buze si acea sclipire de mult pierduta in privire. Si vine sub forma unui barbat. Un barbat cu privire calda, ras colorat, voce suava si cu un suflet minunat. Acel barbat care e capabil sa trezeasca in tine simtiri demult apuse. Acel barbat care se preocupa sa iti puna cel mai frumos zambet pe buze si sa iti fure cele mai strengare priviri. Acel barbat care iti aduce lacrimi de fericire pe fata si te face sa ai o continua stare de implinire, de fericire, de extaz. Acel barbat care te face sa iti doresti sa ajungi cat mai repede in bratele lui si sa ii furi saruturile dulci la care tanjesti. Acel barbat care intai ti-a dezbracat sufletul si doar dupa aceea vrea sa te dezbrace de haine. Acel barbat pentru care tu esti Universul intreg , iar el Soarele fara de care nu poti supravietui.
Acel barbat care te iubeste. Sincer. Dezinteresat. Pur si sublim. Fara urme de indoiala sau egoism. Acel barbat care ti-a dat inima pe tava si te-a lasat sa alegi daca o iei sau o calci in picioare. Si ai ales sa o iei incet, sa o pui in locul inimii tale si sa ii dai lui inima ta. Ca sa fiti siguri amandoi ca veti avea grija. Ca nu o veti strivi si ca vantul sau vremea rea nu vor ajunge la ea. Ai ales sa iti '' legi" sufletul de al lui pentru ca asa, amandoi sunteti impliniti. Ai ales sa te indragostesti. De felul in care isi musca buzele, invitandu-te sa le gusti. De felul in care te priveste si te pierzi in sufletul lui. De sufletul lui primitor, atat de bun si de cald. De vocea lui calma, care iti alina orice suferinta. De el. De conturul trupului sau . de fiecare por si de fiecare gest.
Ai ales Soarele . iar el a ales Cerul Universului tau. E o legatura ce nu mai poate fi rupta. El va straluci etern pt tine, iar tu vei straluci prin el.
Asa a fost sa fie!