Printesa Rasfatata si Muritorul de rand

" ... M-am asezat pe o banca, incercand sa ma linistesc putin. Sa-mi inghit lacrimile si sa ma reculeg. Vroiam doar sa plang in voie, fara ca privirea lui sa-mi urmareasca lacrimile si fara ca gura lui sa mi le soarba...mi-am pus castile, nu vroiam sa mai aud nimic. Am lasat doar vantul sa ma mangaie...
- Domnisoara, esti ok?, m-a intrebat o silueta masculina impunatoare, cu un chip putin ingrijorat...
- Da, multumesc. Sunt ok...
- Nu s-ar parea...ti se aud suspinele de departe.
-Si ce-ti pasa? Pune-ti vata in urechi daca te-am deranjat!
- Scuza-ma , eu doar..
- Tu doar ce? S-a interzis fumatul, nu si plansul in public!!! Asa ca...
- Hey, nu fi morocanoasa. Am vrut doar sa vad daca pot ajuta. Ai niste ochi frumosi, chiar daca inflamati de plans.
- Atunci fa pasi, daca nu vrei sa te indragostesti si tu si sa-ti calc sufletul in picioare! Cara-te!, am strigat revoltata..
- Bine , plec, imposbila ce esti!!! Si plina de tine pe deasupra. Nici sa fii amabil nu mai e ok in zilele astea.
Si s-a indepartat. L-am privit si parca mi-a parut rau ca am tipat asa la el. In fond si la urma urmei, nu era el de vina pentru nefericirea mea.
- hey, straine amabil! Asteapta putin, i- am spus ridicandu-ma dupa banca si stergandu-mi lacrimile.
-Ha ,ha, printesa vorbeste cu oamenii de rand acum?
- Nu sunt printesa! Si nu fi ironic.
- Nu esti, dar ai putea fi la cat esti de frumoasa.
- Multumesc.. Eu vreau doar sa imi cer scuze. Nu e vina ta pentru starea mea. Ai vrut sa fii doar amabil. Uite, eu sunt Roxana, i-am spus intinzandu-i mana.
- Incantat, mi-a spus , in timp ce mi-a sarutat mana. Eu sunt Vlad. M-am apropiat de tine pt ca se auzea tare ecoul
suspinelor tale. Ma gandeam ca poate pot ajuta. E pacat sa stai sa plangi. Si asa e innorat, mi-a zis razand. Mai bine zambeste. Ai niste ochi foarte mari si foarte frumosi, Roxana.
-Iti multumesc din nou pt amabilitate. Si inca o data te rog sa ma scuzi ca am tipat la tine.
- N-are nimic. Esti tare sigura pe tine si ai cu ce din ce vad. Nu cred ca el merita sa plangi pt el.
- De unde stii ca plang pentru un el?
- Doar nu plangi pentru mine, mi-a raspuns ironic .
- Merita mai mult decat lacrimile mele...
- Hai fii serioasa. Mai bine pleaca acum.
- de ce?
- Ca sa nu ma indragostesc si sa nu imi calci sufletul in picioare , mi-a raspuns razand. Glumesc, e frig si esti subtire imbracata. Ar fi pacat sa fii si plansa si mucoasa.
Am ras zgomotos si cu pofta.
- Plec, chiar e frig.
- Pa, printeso!, mi-a spus zambind.
Auzi, nu vrei sa te insotesc? Asa sigur nu mai faci risipa de apa, a strigat el.
- Nu, muritor de rand ce esti, i-am raspuns razand. Sa ai o zi frumoasa.
- Si tu, printeso! La revedere. Poate ne mai revedem.
- Nu cred...Pa. Si multumesc.
- Eu iti multumesc ca mi-ai incantat privirea.
- Lingaule! Hai ca am plecat, i-am spus razand..
- Printesele vorbesc asa urat?, mi-a raspuns ironic.
-Poate. Si mai sunt si increzute.Pa, Vlad."