Stiu ca toti avem ingeri pazitori, care se prespune ca ar trebui sa fie buni, sinceri, curati, minunati, lipsiti de egoism. Ingeri care vegheaza sa ne fie bine, sa zambim, sa fim fericiti...
Doar ca uneori, ingerii iau infatisarea unor persoane...Iar eu am avut un inger frumos, cu un suflet pur, curat, sincer, cu ochii incarcati de iubire si bratele in care nu ma putea atinge nimeni daca eu nu imi doream...Doar ca ingerul meu s-a gandit ca e plictisitor sa fie asa, a ales opulenta,ironia si jocurile murdare....
Iti amintesti povestea lui Lucifer, dragul meu? Cum era el cel mai frumos inger si preferatul lui Dumnezeu, dar pentru ca era prea ingamfat si lacom si a vrut sa ii ia locul, Dumnezeu l-a izgonit din Cer... o stii? Nu prea cred, nu ti-am spus-o niciodata, nu am avut discutii atat de profunde despre ingeri, ma multumeam sa te numesc ''ingerul meu'' fara explicatii. Si credeam orbeste in tine. In cuvintele tale. Ma rusinau dojenelile tale, ma dureau cuvintele tale reci fara incarcatura emotionala si privirile tale lipsite de stralucire.
Dar hai sa revenim la ingeri. Te- am asemanat deseori cu Lucifer. Pentru mine ai fost cel mai frumos barbat: inalt, zvelt, puternic, ambitios, cu trasaturi masculine accentuate. Dar pe cat de frumos, pe atat de ingamfat. O ingamfare atat de prosteasca! Sigur fiind de dragostea mea, stiai ca nu am sa iti pot refuza nimic, ca nu am sa ma pot rupe de sufletul tau, indiferent de ce mi-ai spune sau mi-ai face. Dar ai uitat ceva: si Lucifer era increzator si tot a fost aruncat din Cer, fara sa aiba timp sa reactioneze macar. Tu te-ai gandit macar o clipa, inainte sa calci plin de rautate in sufletul meu ranit, te-ai gandit ca s-ar putea sa distrugi tot ce mai este curat si bun acolo? Te-ai gandit ca poate, calci peste toate amintirile care te faceau frumos in inima mea, peste toate clipele care m-au facut sa-mi pastrez gramul ala de inocenta caree m-a facut sa te cred, peste zambetele care ma ridicau de la pamant cand ma simteam pierduta, peste mangaierile care ma ajutau sa merg inainte si soaptele care ma faceau sa ma mai mint putin, ca sa nu ma pierd?? Te-ai gandit ca distrugi ceva ce nu mai poate fi reparat vreodata, ca omori o iubire nascuta de la o privire sincera? Te-ai gandit, dragul meu Lucifer, ca sufletul poate fi ca si Cerul si poti fi aruncat oricand din el? Te-ai gandit ca frumusetea ta paleste in fata bunatatii? Ca pasiunea ta paleste in fata lacrimilor sincere? Ca pana si tu te poti insela si distruge un suflet ce te iubeste? Te-ai gandit oare ca mi-ai sfasiat atat de tare sufletul cu aripile tale, incat e pe punctul de a ingheta si nu isi mai poate reveni?? Te-ai gandit, dragul meu ca s-ar putea sa gresesti? Ca ai sters degeaba cu sufletul meu pe jos?
Stii, dragul meu inger...te-a privit de atat de multe ori cand dormeai...iti cunosc fiecare linie a chipului, a trupului. Nu-mi incapeam in piele de fericire privindu-te, admirandu-te, nu-mi puteam stapani lacrimile de fericire stiind ca esti langa mine si ma intrebam de multe ori ce am facut ca sa te merit. Mi-ai spus de multe ori ca exagerez. Tu stiai de ce o spui. Nu erai tu chipul de inger pe care l-am pictat atat de frumos in inima mea??? Unde e bunatatea aia de care m-am indragostit??? unde e privirea sincera???? unde e iubirea neconditionata????
Unde dracu' esti cand am nevoie de tine ,ingere? Nu mai esti. Ti-ai facut treaba murdara si ai plecat. Chipurile ca nu mai e frumos sufletul meu. E prea murdar pentru tine. Serios?????
Nu poti sa vii cu smoala pe talpi, sa imi parjolesti sufletul, sa il murdaresti, si apoi sa te plangi ca nu mai e ca in Rai! Nu poti sa imi spui ca zambetul ala incarcat de rautate si resentimente e zambetul sincer de care m-am indragostit! Nu poti sa imi spui ca privirea aia goala si lipsita de stralucire e privirea calda in care ma pierdeam candva! Nu poti sa imi spui ca buzele tale indiferente sunt acele buze imbietoare dupa care tanjeam candva! Si mai stii ceva, nu poti sa imi spui ca bratele tale respingatoare sunt bratele in care e toata lumea mea! Stii ceva???? Nu imi vine sa cred ca ai devenit un inger cazut. Tocmai tu, care aveai tot ce aveam eu mai de pret: sufletul meu, iubirea mea, lacrimile mele, sperantele, iluziile si visurile mele. Erai intreg Universul meu si existam doar noi doi in el. Si ti-am sorbit fiecare vorba, fiecare privire, fiecare gest. Ti-am crezut promisiunile si vorbele goale, desi stiam ca nu prea seamana cu ce eram obisnuita. M-am gandit ca si ingerii au zile proaste.
Stii cand ai cazut, ingere? Cand mainile tale au incetat sa imi mai stearga lacrimile si vorbele tale au fost menite doar ca sa imi provoace lacrimi! Cand vorbele tale au incetat sa imi aline durerea si au inceput sa imi provoace durere. Cand mainile tale au incetat sa imi mai ofere mangaiere si au inchis Universul meu. Cand sufletul tau s-a dezlipit de al meu. Cand buzele tale nu mi-au mai oferit acel zambet cald, ci un ras ironic care ma sfasia pe dinauntru. Cand iubirea in care credeam orbeste, nu a mai existat in sufletul tau. Nu pentru mine
Dar sa nu uitam ca si Dumnezeu l-ar fi iertat pe Lucifer daca s-ar fi cait cu adevarat si nu ar fi fost orbit de egoism, opulenta, mandrie si ingamfare...
Dragul meu inger, inca mai am tabloul tau in sufletul meu. L-am ferit bine de smoala si rautatea ta...e la fel de curat...cu aceiasi privire limpede si curata, cu acelasi zambet pur si suflet cald...
Poate candva vei vrea sa il vezi, sa te regasesti....Pana atunci, sa te vegheze ingerii! Aia care sunt asa ca si tine acum!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu