Dragul meu drag,
Atat de drag incat te-am lasat sa ma injosesti de atat de multe ori, te-am certat si te-am lasat sa o faci din nou. Atat de drag, incat am renuntat la ultimul gram de mandrie, lasandu-te sa iti etalezi ''machismele'' tale zi de zi, inghitind cu amaraciune fiecare minciuna a ta si mintindu-ma ca de data asta va fi altfel si nu ma vei mai rani. Atat de drag incat m-am prefacut ca sunt bine chiar si atunci cand simteam ca ma stig pe dinauntru. Atat de drag, incat ma prefaceam ca am uitat cuvintele care m-au ranit si gesturile tale lipsite de sensibilitate.
Dragul meu atat de drag, acum vreau sa iti explic exact care e ideea. As putea sa iti insir pagini intregi despre ce as fi vrut sau mi-ar fi placut sa facem in timpul in care nu ai avut timp pt. mine, dar ar fi fara folos. Doar mi-as irosi timpul, energia si lacrimile din nou. Si nu stiu daca acum le mai meriti. Oi fi eu mai dezaxata, dar am momentele mele de luciditate, in care ceea ce a mai ramas din feminitatea mea imi fute cate o palma si ma trezeste la realitate. Bine, pe moment doar, ca doar vii in urmatoarea zi cu privirea aia dulce a ta, cu o poveste nevinovata si te cred din nou. Asa ca... oricum ma simt datoare mie insami sa iti spun asta. Tu esti un barbat minunat. Cand ai chef si cand vrei sa obtii ceva. Esti tandru, cald si pasional. Ai un suflet bun ,cred, doar ca nu eu m-am bucurat de bunatatea sufletului tau in ultima vreme. Am inceput povestea asta banal: m-am indragostit, ai nascut sperante si mi-ai promis ceva ce nici macar tu nu poti duce. Si nu neaparat ca nu poti duce Poate ca nu vrei. Esti atat de naiv uneori, crezand ca tot ce zboara se mananca. Esti atat de naiv uneori crezand ca alta te-ar putea iubi mai mult decat mine. Dar iti place sa traiesti in naivitatea ta, te rasfeti cu priviri galante si flirturi care iti aduc fericirea o noapte. Probabil nasti sperante si in sufletele altora, asa cum ai facut cu mine, sperante pe care mai apoi le ucizi incetul cu incetul. Si asta pentru ca te face sa te simti bine, ori te plictisesti ori esti sadic. Si ce metoda ti-ai ales ca sa te distrezi: sa-mi calci sufletul in picioare, razand, stiind ca te las sa faci asta, doar ca sa ma mai bucur inca o secunda de tine. Ucizi visuri create de tine, visuri si idealuri atat de marete. Ucizi tot ce credeam ca ar trebui sa fie o familie, respect, dragoste. Candva mi-ai spus ca habar nu am ce inseana o familie, dar mi-ai promis ca tu vei fi cel care imi va arata. Se pare ca idealurile noastre nu coincid. in visul meu, eram fericiti. Ne iubeam, ne respectam. Ne daruiam unul atuia trup si suflet. Nu era femeie mai pretioasa decat mine pentru tine si nu era barbat mai pretios decat tine pentru mine. in visul meu, era idealul meu de onestitate.In realitate, ai invatat sa minti mai binde decat mine, asa cum spui tu. In visul meu, aveam un univers al nostru, impenetrabil. In realitate, sufltul tau e impenetrabil pentru mine, dar deschis pentru oricine altcineva. La fel si bratele tale.
Ai o manie in a ucide suflete? Iti creste cota de fiecare data cand mai bifezi unul? Sau ai o pasiune in a-mi ucide mie sufletul pentru a vedea de cate ori reusesc sa-l resuscitez? Stiai ca sechelele emotionale se resimt pentru totdeauna?
La inceput ai fost atat de perfect: un adevarat gentleman, un barbat care ar fi facut orice sa-mi aduca zambetul pe buze, (acum nu mai stii cum sa-l faci sa dispara), imi aduceai flori din te miri ce motive, aveai timp de plimbari, de mangaieri, de nopti pasionale si dimineti fierbinti, aveai timp sa imi asculti prostiile, ba chiar te amuzai, ma lasai sa plang pe pieptul tau, stiind ca acela e locul unde eu naufragiez atunci cand simt ca ma pierd, ca de acolo imi iau toata seva de care am nevoie ca sa ma ridic. Ai facut toate astea si m-ai facut dependenta de tine, ai devenit doza mea zilnica de heroina. Indiferent de efectele adverse, te vreau si te vreau la infinit.
Acum, ei bine, acum pari doar un actor extraordinar de bun, care are replicile la el atunci cand are nevoie, replici pe care le mai ''infrumuseteaza'' cu niste gestrui care vor sa para tandre si venite din suflet. Te face fericit sa stii ca poti candida pentru premiul Oscar de fiecare data cand ma faci sa iti cred povestile tesute cu atata migala?
Dragul meu drag, acum m-am pierdut. Eu pe mine. Tu inca nu m-ai pierdut pentru ca inca ma droghez cu tine si intru in sevraj daca ma rup de tine. Dar imi doresc sa ma regasesc. Sa pot raman indferenta la cuvitele tale asa cum tu ramai indiferent la lacrimile mele. Sa pot sa iti rad in fata sa cum o faci si tu cand eu urlu de durere si te implor sa te opresti din a-mi sfasia sufletul. Sa pot sa nu iti mai duc dorul si sa nu imi mai torturez inima , iubind un suflet care nu poate fi doar al meu si nu ma poate iubi asa cum il ibesc eu.
Dragul meu drag, intr-o zi, mi-as dori sa pot sa fiu ca tine. Asa poate ai vedea si tu ce inseamna sa fii luat cu ''imprumut'', doar in zilele in care eu m-as gandi ca merita sa imi pierd timpul cu tine, sa oferi firimituri de iubire si de atentie. Mi-as dori ca doar o clipa sa simti tot ce simt eu acum.
Ah, si dragul meu drag, intr-o zi mi-as dori sa poti iubi. Sa poti iubi sincer si curat, sa poti iubi cu tot sufletul si cu toata fiinta ta. Sa idolatrizezi, sa adori, sa venerezi, sa nu concepi o alta langa tine. Sa simti tot ce simt eu pentru tine. Nu ti-as putea dori rau, as suferi vazand ca te doare si proabil as fi in stare sa ma injosesc in asa masura incat sa merg sa te vindec, chiar daca m-ai alunga.
Dragul meu drag, acum sunt suparata si ma dor gesturile tale. Maine ma vei imbuna cu un zambet , 3 vorbe dulci si te voi crede din nou. Sau te vei enerva si ma vei da dracu'. Asa cum ai mai facut-o. Dar stii ceva? Nu regret. Nici durerea. Nici lacrimile. Nici suferinta. Nici iubirea.
Stii de ce? Pentru ca esti dragul meu drag, mi-ai luat mintile si sufletul si mi-e bine asa!
