Carari

Oricum ar fi... contrasens sau nu... probabil că undeva există măcar un vinovat sau nevinovat pentru toate.
Viața sau mai bine zis, timpul în care o trăiești sau o ocolești te fac să ai parte și să treci prin toate. Uneori pe rând, alteori deodată, rareori niciodată. 
Viața sau mai bine zis, timpul în care o trăiești sau o ocolești fac ca, sub o formă sau alta, cu toții să ajungem să parcurgem aceleași drumuri. Unii înainte, iar alții înapoi. Există și aceia care odată ajunși pe un drum stau. Puțini sau nu, ei există.
Viața sau mai bine zis, timpul în care o trăiești sau o ocolești fac într-un mod sau altul, ca în timp, cu toții să ajungem undeva cândva în dreptul unei uși sau a mai multora. Unii dintre noi batem la ușă din bun simț, în timp ce alții le rupem din nesimțire sau... din grabă! Alții le deschidem sau să le închidem. Cu teamă sau cu speranță, căci nu sunt mulți cei ce îndrăznesc să se apropie de uși închise. Cei mai îndrăzneți ajung chiar să treacă de ele, în timp ce cei mai timizi se opresc în pragul lor.
Mai sunt și aceia care nu găsesc mereu uși sau care nu acceptă că ele sunt închise, iar în dorința lor prea mare... folosesc geamuri. Pentru ei și acelea sunt tot un fel de uși. Ceva mai mici, e drept.
Cele mai multe drumuri, cele mai multe uși, cele mai multe geamuri fie că vrem fie că nu, au legătură cu iubirea, cu dragostea... care oricum ar fi, dulce ca mierea sau amară precum o cafea, dă mereu o altă aromă și o altă nuanță vieții... și se întâmplă ca nuanța aceea să nu fie mereu tocmai cea dorită.