marți, 19 ianuarie 2016

raiul pe pamant




cine spune ca Raiul nu exista, nu a intanit persoana care sa ii arate Raiul pe Pamant.
E nevoie de o privire in care te pierzi, de o mangaiere calda care te face sa vibrezi si niste buze care iti ofera saruturi de vis.
Se intampla sa inchid ochii si sa merg in trecut, acolo unde pe vremea asta nu depindeam sufleteste de tine atat de mult, dar aveam nevoia confirmarii existentei tale zi de zi..chiar daca nici tu nu depindeai sufleteste de mine pe atunci si considerai ca ne leaga doat o chimie puternica si o pasiune nemaintalnita..totusi, vedeam in ochii tai acea sclipire care imi aducea speranta in inima si vedeam ca oarecum, pe zi ce trece, deveneai la fel de dependent de mine , cum eram eu de tine.
Daca stau bine si ma gandesc, noptile in care ma abandonam in bratele tale si deveneam oarecum sclava ta imi dadeau putere sa trec peste zilele in care nu te vedeam...simteam inca atingerile tale si iti interpretam vorbele in asa fel incat sa imi mangaie inima. Desi nu trebuia sa ma chinui. Mereu spuneai cam tot ce vroiam sa aud. Si ai inceput sa imi cunosti trupul, sa comunici cu el mai bine decat oricine din lumea asta, te-ai impregnat in fiecare por atat de adanc incat te-ai asigurat ca trupul meu te va cere mereu si va arunca orice alta atingere, te-ai asigurat ca vei fi singurul pe care el il va cere . si asa si e. Pe langa faptul ca sufletul meu e strans legat de al tau, trupul meu urla dupa atingerile tale.
Spatele meu e incordat pana in momentul in care degetele tale se plimba incet pe linia coloanei si ma infior.
Buzele mele sunt uscate pana intalnesc dulceata buzelor tale.
Sufletul meu e molesit pana iti vad ochii. Apoi salta de fericire.
Acum doi ani, in vremea asta...ei bine... Eram nebuni...eram pasionali..eram indragostiti, dar mult prea orgoliosi ss recunoastem. Imi spuneai ca sunt frumoasa si iti spuneam ca esti minunat. Imi spuneai ca am cel mai fin par pe care l-ai mangaiat si ca iti place linia taliei mele , in timp ce iti plimbai degetele pe trupul meu. Iar eu iti spuneam ca ador linia gatului tau...atat de perfecta, atat de imbietoare...si ti-am pus intrebarea prin care ti-am dat de gandit pentru prima oara: ^^unde ai fost pana acum?^^
Acum doi ani, pe vremea asta stateam ore intregi la telefon in noptile in care nu ne vedeam si ne scriam sute de mesaje, asteptand momentul mirobolant in care ne luam in brate si pluteam in alte lumi de vis. Acum doi ani, pe vremea asta mi-ai facut primele cadouri care mi-au facut inima sa salte de bucurie. Si te-ai bucurat si tu de fericirea mea.
Acum doi ani, pe vremea asta mi se facea teama. Pentru ca incepeam sa te iubesc si sa imi pierd mintile in indragosteala mea.
Acum doi ani, pe vremea asta te-am ales. Pe tine. Am ales nebunia ta. Am ales sufletul tau. Am ales iubirea si am ales sa merg mai departe. Acum doi ani pe vremea asta eram implinita. Fericita. Innebunita.
Acum cum crezi ca sunt?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu