sacrificii

 Mereu am spus ca inima dicteaza in viata fiecarui om. Si am sustinut asta pana in panzele albe. Pana cand am vazut ca inima e intr-un permanent conflict cu ratiunea si uneori te orbeste. Ce-i drept, cand simti ca inima iti sare din piept de fericire la cea mai mica atingere sau privire, iti bagi piciorul in ea de ratiune si plutesti, visezi, speri. Dar ce faci atunci cand inima iti spune sa faci ce te face pe tine fericita, iar ratiunea iti spune ca de tine depinde fericirea celei mai importante fiinte din viata ta? Ce te faci atunci cand ai inima franta si te trage inapoi, iar ratiune te impinge in fata? Ce faci atunci cand esti in ceata? Cand e frig in sufletul tau si ratiunea nu il poate incalzi, decat un alt suflet?
Cu timpul, intelegi ca uneori trebuie sa sacrifici unele lucruri: sa sacrifici ore din timpul liber pt munca, bani din economiile pt tine doar pt a rezolva o urgenta, haine ...dar...e al dracu' de dureros cand iti sacrifici inima pentru ratiune...e al dracu' de dureros cand inima ta si inima lui sunt o doza de rau necesar fara de care nu te simti implinita.
E greu sa alegi. Mai mult decat atat, doare ca naiba si pur si simplu simti ca esti goala pe dinauntru. Pur si simplu simti cum te prabusesti pe zi ce trece...si chiar daca tragi de tine, te uiti in urma...si vrei la mare...acolo unde cerul se uneste cu pamantul...unde poti privi spre infinit la infinit...unde valurile te mangaie si iti spala durerea...acolo unde rasaritul aduce sperante si apusul te face sa visezi...acolo unde ramane mereu o parte din inima ta si unde te regasesti mereu!
Unde visele devin realitate!