"- tanti, tanti, stai putin!
Ma uit in jur si nu vad pe nimeni , eram eu pe pod si o mogaldeata de copil cu un ghiozdan albastru indigo mai mare ca el, o geaca descheiata, fara caciula, par saten si niste ochi mari cu gene lungi, un nasuc rosu,mititel si cu obrajorii imbujorati. Vine si ma trage usor de geaca.
-tanti , tanti stai putin!
-da, puiule. Spune. Ti-ai pierdut ceva? Pot sa te ajut?
-nuuu, raspunse repede pe un ton indignat. Pot sa te pup?
Am zambit si m-am aplecat incet la el.
- dar de ce vrei sa ma pupi?
-bunicul a zis ca atunci cand vad o tanti frumoasa si suparata , sa o pup sau sa ii dau flori ca sigur o sa fie fericita ca sunt frumos ca el. Da' flori nu am sa iti dau, tanti. Asa ca te pup daca vrei.
Mi-au dat lacrimile si zambind, i-am zis:
- tu crezi ca sunt frumoasa? De ce spui ca sunt suparata?
- pai esti frumoasa tare. Si esti suparata ca nu razi. Atunci pot sa te pup?
-sigur ca da, copil frumos!
S-a apropiat de mine si mi-a trantit un pupic zgomotos pe obraz si a luat-o la goana.
-hey, copil frumos! Cum te cheama?
- Tudor, tanti, Tudor!"
Uneori, cele mai frumoase si mai sincere gesturi vin atunci cand nu te astepti, doar ca sa iti arate ca nu poti sa cazi, e necesar sa te ridici. Si nu e totul pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu