Cum sa pot sa dorm intr-un pat atat de mare si de rece pentru mine, dar atat de perfect pentru noi? Cum as putea sa imi gasesc linistea acolo unde gasesc doar parfumul tau, dar nu si bratele tale calde si primitoare? Cum sa pot sa fiu calma cand ochii tai nu ma mai privesc in intuneric si nu ma mai pierd in linistea sufletului tau? Cum as putea invinge durerea atunci cand razele mele de speranta au apus?
Si mai mult decat atat, cum sa-mi lipesc sufletul la loc? Vantul sufla prin crapaturile lui si mi-e frig, imi ingheata inima. Usor, usor simt ca totul se destrama, iar visurile...ei bine, m-am ranit enorm in cioburile visurilor sparte si nu esti aici sa imi ingrijesti ranile. Acele rani pe care doar tu le poti vindeca si trata. Acele rani adanci care devin mai mari pe zi ce trece.
Mi-e greu...si ma simt mica...atat de mica si mi-e frica... Ma trezesc si adorm in acelasi decor rece si crud care imi smulge lacrimi in fiecare moment in care te caut si nu mai gasesc caldura sufletului tau.
Mai mult decat atat, cuvintele tale imi rasuna mereu in cap, promisiunile tale imi smulg cele mai adanci suspine , iar eu raman invaluita intr-un haos in care nu gasesc logica, nu gasesc siguranta sau liniste. Un haos organizat in care totul se rezuma la tine si la iubirea ce mi-ai furat-o. Cu ajutorul meu, bineinteles. Doar nu era sa te las sa gresesti singur. Te-am provocat si acum culeg roadele greselilor mele. Acele roade care ma ucid pe dinauntru, incet. Dar sigur.
Stiam ca omul greseste. Stiu ca si eu am gresit. Stiam ca omului i se acorda sanse sa isi indrepte greselile. Stiu ca eu mi le-am irosit pe toate intr-un timp mai mult decat scurt. Stiam ca iubirea e puternica, ca invinge totul. De fapt, citisem asta. Acum stiu ca nu e asa. Nu invinge teama sau orgoliul. Nu invinge durerea sau nesiguranta. Stiam ca ma iubesti. Acum stiu ca m-ai iubit. Sincer. Dar ai facut-o mai mult decat trebuia si te-ai oprit aici. Stiam ca tu vei fi acolo pentru mine mereu. Acum stiu ca ai fost, doar ca ai stat mai mult dect suficient, dar acum trebuie sa ma ridic singura. Cum am mai facut-o de atatea ori. Doar ca atunci nu aveam sufletul franjuri. Stiam ca privirea ta e pentru mine. Acum stiu ca poate fi si pt altcineva. Stiam ca fiecare zambet de-al tau e datorat mie si iti lumina fata. Acum stiu ca nu mai am puterea sa te fac sa zambesti. Nu eu. Stiam ca fiecare mangaiere si vorba dulce de a ta ma va mangaia si imi va incalzi sufletul. Acum stiu ca mangaierile mi-au fost furate, iar sufletul meu ingheata. Stiam ca te iubesc. Acum stiu ca nu m-am inselat. Doar nu am facut-o in asa fel incat sa simti si tu asta.
Stiam ca sunt puternica si nu voi ajunge niciodata in situatia in care sa-mi simt inima cum se destrama. Acum stiu ca doare ca dracu' toata treaba asta cu iubirea.
Stiam ca speranta moare ultima. Acum stiu ca a mea a murit inainte de vreme."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu