Ploua. Ploaia spala, la fel ca si marea. Spala sufletul. Inlatura mizeria si durerea. Spala trupul de toate mangaierile mincinoase, spala creierul si inlatura toate vorbele dulci, incarcate de cele mai ipocrite minciuni.
Ploaia curata. Curata inima si o lasa curata, ca noua. Curata ranile adanci si dezinfecteaza. Inlatura fiecare urma de durere, de disperare.Ploaia Vindeca. Vindeca dezamagirile, tristetea, disperarea si sentimentul de vinovatie
Te vindeca si te face ca nou. Ploaia e rece. Si iti raceste si sufletul uneori. Pentru ca a fost de ajuns sa ai caldura sufleteasca pe care altii sa ti-o fure si pe tine sa te lase sa ingheti de frig in durerea ta. Mai bine rece. Sa ii racesti si pe altii. Daca tot nu a fost indeajuns caldura.
Ploaia te linisteste. Iti arata ca fiecare picatura poate fi o speranta. Asa cum uda pamantul si ajuta firicele de iarba sa creasca, asa ajuta si sperantele sa se inmulteasca.
Ploaia...te mangaie. Atunci cand fiecare mangaiere calda ce ai primit-o a fost o mangaiere oferita cu dispret si ironie, ploaia iti ofera mangaieri reci ca sa te trezesti dracului la realitate! Printul din povesti nu exista si happy end-urile sunt niste bullshituri create pt prosti si idioti! Ploaia iti da mangaieri reci ca sa vezi, tampita care esti, ca realitatea e cruda si nu seamana cu povestea pe care ti-ai creat-o! Fat-Frumos e Zmeul cel Rau, Vrajitoarea cea Rea nu dispare din peisaj vreodata, e acolo sa zgadare fiecare clipa pe care tu o consideri fericita, iar minunatia din castelul din povesti e o iluzie nenorocita, pictata cu cioburile visurilor tale sparte. Tu nu esti printesa din povesti, esti proasta care doar crede asta si esti doar o Cenusareasa care nu va ajunge vreodata la bal pentru a dansa cu printul ei!
Doar ca..in orice poveste, fie ea cu happy end sau nu..dupa ploaie vine Soarele. Care mangaie cu razele lui sufletele cazute si inecate in prea multa ploaie, reface ranile si aduce Speranta! Soarele care distruge si ultima farama de rautate, Soarele care tine loc de lumina in sufletele in care a fost intuneric si le ajuta sa renasca. Le transforma in Suflete-Phoenix...le obliga sa renasca din propria cenusa si sa isi creeze o carare noua in viata. Pavata cu sperante puternice. Visuri marete. Sentimente adevarate. Suflete curate si dornice de actul suprem: iubirea adevarata si sincera.
Si printesa aia ranita devine Regina. Regina cararii ei si a propriei lumi. O lume in care nu lasa pe nimeni sa intre incaltat pentru ca nu cumva sa murdareasca acea carare care straluceste de bunatate. Acea carare care se numeste simplu: Suflet. Si alege cu grija fiecare emotie care ajunge acolo, fiecarr cuvant si fiecare om care vine sa ramana sau e doar in trecere.
Cat despre printul-zmeu...nu va mai ajunge vreodata in sufletul Reginei...nici nu l-ar mai putea cunoaste pentru ca nu seamana cu ce a lasat el in urma: noul suflet nu are crapaturi prin care sufla vantul, nici nu murdar si nici calcat in picioare. Straluceste, e plin de viata si emana doar fericire. In plus, Soarele domneste si nu se vede nici urma de furtuna, noroi sau ploi.
Fiecare femeie poate deveni Regina. Fara vreun print alaturi. Langa un print nu poti ajunge la rangul de regina. Doar poti ramane pe loc sau mai rau, sa ajungi o Cenusareasca cazuta in propria-i prapastie din suflet!
Doar tu alegi ce esti. Doar tu te poti ridica sa mergi inainte sa cauti Soarele sau sa ramai sa te ineci in noroi. Doar tu, femeie! Nimeni altcineva nu o va face pentru tine si nimeni altcineva nu te va transforma! Zanele bune nu exista!
Si totusi bagheta magica e in mana ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu