Mi-am pus cei mai frumosi pantofi cu toc si rochia mea preferata. Mi-am luat valiza fara sa ma uit in urma. Am pus in ea tot ce am mai gasit din sufletul meu si am fugit. Nu poti ramane acolo unde nu esti dorit, unde nu ai loc, asa ca am plecat.
Tu ai in fata ta un drum lung de urmat, eu am ajuns la ultima mea carare din drumul tau.
Azi e toamna pentru mine, pentru sufletul meu, sunt nevoita sa ma apropii de final. In lipsa ta, poate vor fi zilele reci. In lipsa ta, poate vor fi lacrimi inghitite sau soapte nespuse. Poate ar mai fi fost ceva de spus sau de aratat, dar acum eprea tarziu, trenul meu va ajunge in gara si TREBUIE sa urc .El ma va duce departe de tine si de tot ce ar fi putut sa fie. De acum, faci ce vrei cu viata ta. Nu te mai opresc si nu mai stau in claea ta. Ti-am dat sufletul intreg si l-ai calcat in picioare. Nu mi-as fi dorit sa ne piederm pe drum, dar ai facut asa gauri mari in sufletul meu incat ne-am pierdut in fiecare zi, putin cate putin. Ai plecat din sufletul meu si nu am mai incercat sa te opresc. Era inutil. Eram atat de naiva incat am crezut tot ce imi spuneai pana acum. Acum, vad din nou. Mi-a cazut valul pe care mi l-ai pus pe ochi, am inceput sa vad ca lucrurile roz de fapt sunt negre si tu nu mai esti printul din poveste, te-ai transformat intr-un zmeu rautacios, lipsit de scrupule si de sentimente. Te-ai obisnuit cu iubirea mea si ai crezut ca nu voi avea curajul sa plec vreodata. Te-ai obisnuit sa te las sa ma injosesti si nu te-ai gandit ca va veni ziua in care am sa ma satur. Cand te iubeam mai mult, te-ai inecat ca un tigan la mal si ai calcat iubirea mea in picioare. Ai varsat toata iubirea ce ti-o purtam si a intrat in pamant. Pacat! Ai apasat butonul de iesire si te-am lasat sa iesi cu totul.
Nu ma mai obosesc sa te condamn sau sa te mai invinovatesc ca nu ma poti iubi asa cum ar trebui si nici ca nu ai putut sa vezi cum imi omorai sufletul , in fiecare zi mai mult. Nu te invinovatesc pentru ca vina e a mea. Eu sunt de vina ca am ramas unde nu aveam loc. E vina mea ca am fost naiva si credula si nu am deosebit adevarul de minciuna. E vina mea ca te-am crezut, chiar daca nu imi aratai nimic din ce promiteai.
Acum a venit trenul, trebuie sa urc! E singura mea sansa sa ma regasesc, sa te las acolo unde ai nevoie sa ramai, dar fara mine! Eu nu sunt ceea ce cauti, iar tu nu mai vrei sa fii ceea ce ai fost si ceea ce mi-am dorit. Am urcat deja si am avut curajul sa nu ma uit in urma! Am calcat apasat cu tocurile in tot ce a insemnat trecut, mi-am regasit echilibrul si mi-am gasit un scaun confortabil, mi-am pus valiza langa mine si am inceput sa imi lipesc sufletul la loc. Ma uit doar in fata si ce sa vezi, vad raze de soare! Imi mangaie usor chipul si imi lasa impresia ca pot avea ''un nou inceput'', dar nu inainte de a ma regasi.
Acum nu imi mai pare rau ca am urcat. Daca aveam unele indoieli in urma cu cateva clipe,acum sut convinsa ca am luat cea mai buna decizie. Nu iti lipsesc acum si nici nu o sa iti lipsesc. Ai drumul tau si nu are sens sa merg si eu pe langa el. Drumul tau e prea ingust pentru amandoi , m-ai impins dupa carosabil si erau doar spini , nu ti -a pasat ca eram plina de rani si te rugam sa ma ajuti. Ai ramas pe drumul tau si m-ai lasat sa ma tarasc prin spinii aia care imi plangeau de mila.
A pornit trenul, dragul meu! Ramai cu bine pe drumul tau ingust ! Eu sunt nevoita sa-mi croiesc un drum pe care sa incapa doua suflete, mie nu imi place singuratatea!
Ramai cu bine, dragul meu! Si curata-ti marginile drumului. Nu stii cand te poti impiedica si vei ajunge in aceiasi spini in care m-am tarat si eu. Si nu stiu daca tu vei reusi sa supravietuiesti asa cum am facut-o eu! Eu am avut un suflet cald care m-a ajutat sa rezist, dar tu nu il ai!
Ramai pe drumul tau ingust, ramai cu bine, dragul meu! Ramai cu bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu