iluzia mea reala

‘’Si poate ca am iubit si alti barbati…patimas, pasional, incarcata de dorinta si daruire. Dar nu stiu daca pe el il iubesc pentru ceea ce ma face sa simt in bratele lui sau pentru sufletul lui atat de curat, de pur, de frumos. Si mi-e teama sa-l ating cateodata. N-as vrea sa-l murdaresc, n-as vrea sa-l atinga nimic care ar putea sa-l schimbe, sa-l raneasca. Fragilitatea lui a devenit ambrozia trupului meu, iar privirea lui cersetoare de dragoste, dar plina de caldura, de dorinta si daruire ma face sa realizez ca pentru el, sunt cea mai minunata femeie din lume si se hraneste doar cu imaginea chipului meu, atunci cand lumina obscura cade pe el…imi adora zambetul si ochii si ii simt tremurul vocii atunci cand imi spune ca sunt frumoasa. O spune cu ochii, cu sufletul si de abia apoi cu gura, de parca i-ar fi frica sa nu spuna ceva gresit, sa nu ma raneasca. Ma protejeaza. Imi protejeaza sufletul. Ma adora. Si vad asta in fiecare sclipire a privirii sale, in fiecare zambet si in fiecare mangaiere care ma poarta in alte dimensiuni, unde suntem doar noi doi. Imi place simplitatea lui, daruirea si felul in care asteapta cuminte sa ii ofer dragoste..Si merita. Merita mai mult decat stiu eu oferi. N-as vrea sa astepte prea mult. N-as vrea sa-si piarda sufletul atat de minunat pe drum….’’