vineri, 21 decembrie 2018

De Craciun...



             De Craciun..
     De Craciun , casa ar trebui sa fie plina de veselie, de miros de cozonaci, iar sufletul incarcat de bunatate, iubire si speranta.
De Craciun...parca anul asta nu mai e cum era...lipseste ceva, de fapt, lipseste cineva. 
De Craciun, cand familia se strange la masa, nu ar trebui sa fie parinti care sa isi planga copilul plecat prea devreme sau copii care sa isi planga taticul sau mamica. 
De Craciun, sufletele tuturor ar trebui sa fie incarcate de fericire. Dar uneori, nu putem lupta cu soarta. Si oricat ne-am dori, nu putem da timpul inapoi.
As minti sa spun ca acum, de Craciun, ma simt implinita total.
 De Craciun, as vrea sa am puterea sa dau timpul inapoi. Sa pot lua durerea si tristetea din sufletele celor mult prea incercati.
Sa pot oferi zambete din zambetele mele celor care nu mai au putere sa zambeasca.
De Craciun, as vrea sa pot oferi o imbratisare celor care nu au pe nimeni sa ii imbratiseze. O vorba calda celor care nu au auzit demult asta, o mangaiere pe obrajii brazdati de lacrimi, bunatate si dragoste celor care nu mai cred in asta.
De Craciun, as vrea ca tu sa fi fost aici. Sa ne molipsesti cu entuziasmul tau si bucuria ta .Imi amintesc ca ti placeau sarbatorile de iarna. Craciunul era sarbatoarea ta preferata. Iti placea sa iti faci planuri, sa razi, sa asculti colinde, sa adulmeci mirosul cozonacilor proaspat scosi din cuptor si sa rupi pe furis din ei, spunand cu gura plina ca n-ai fost tu. Erai atat de fericit in perioada asta. Adorai mirosul de brad si iti sclipeau ochii cand stingeai lumina si priveai clipocirea luminitelor. Imi lipseste rasul tau si bucuria ta molipsitoare. Imi lipseste pana si senzatia de siguranta pe care o aveam in preajma ta. Mi-ai spus ultima data cand am discutat serios ca indiferent ce va fi, vei avea grija de noi. Ca asta e rolul tau. Si ca acum ai inteles. Nu mi-ai zis ce ai inteles. Dar privirea ta era blanda si calda. Si a fost ultima imagine pe care am avut-o cu tine. Mi-ai urat "Craciun Fericit!''si mi-ai zis sa nu mai plang, ca totul va fi bine. Dar...
De multe ori ma simt pierduta. Golul asta e imens. Imi e dor de tine si imi doresc mai fi fost aici inca o zi, inca un an, inca 10, inca 100. Nu imi gasesc cuvintele atunci cand comoara noastra imi spune ca ii lipsesti, ca ii e dor. Pentru ca e un dor sfasietor, care parca se accentueaza pe zi ce trece. Si doare. Spunea cineva ca durerea nu dispare, doar incepi sa te obisnuiesti cu ea. Dar cand??
  Imi pare atat de rau ca a trebuit sa ne parasesti. Imi pare atat de rau ca, de Craciun , tu ne vei vedea de acolo de Sus, dar noi nu vom putea sa te vedem decat in poze. 
 Se spune ca noptile sunt cele mai dificile cand vrei sa treci peste o durere. Pentru ca atunci te napadesc amintirile si atunci poti plange in voie, fara ca cineva sa te intrebe de ce sau sa fii nevoita sa dai socoteala. Iti privesc pozele de atat de multe ori si te cert de si mai multe ori. Acum, de Craciun,  sunt si mai furioasa pe tine. Mi-as dori sa ma fii chiar daca doar sa te certi cu mine sau sa ma cert cu tine. Dar sa stiu ca esti. Cel mai dificil este sa supravietuiesti noptilor, sa stii. Am adormit de multe ori plansa. Am auzit oameni spunand ca trebuie sa plangi pana cand lacrimile iti seaca. Asa am facut... necontenit. Am plans la dus. Am plans in bucatarie. Am plans in timp ce mergeam si in timp ce vorbeam. Am plans pana si in somn. Am urlat in perna ca sa nu-mi auda nimeni durerea. Nu am simtit niciodata un nod real in gat... pana atunci, cand tu ai disparut fizic pentru totdeauna din viata mea.
Un timp, oamenii nu prea stiau ce sa spuna sau cum sa se poarte cu mine. Apoi, cand au vazut ca nu discut despre tine, au crezut probabil ca nici nu m-a afectat plecarea ta. Nu pot spune ca ii invinovatesc. Dar nu am avut nevoie ca ei sa stie ce gol imens ai lasat in viata mea. Desi uneori as vrea sa urlu toata durerea asta, toata neputinta asta…Nu am cum sa uit, cum sa ma prefac ca e totul roz. Stiu ca viata merge inainte, dar as fi vrut sa fii si tu , sa mearga inainte si pentru tine. Am aprins de atatea ori lumanari langa fotografia ta, am vorbit de atatea ori cu tine…stiu ca m-ai ascultat, stiu ca m-ai auzit, stiu ca mereu ai stiut ce simt si cum simt. Dar eu nu am stiut sa inteleg.
De Craciun, as vrea intelepciune multa. Si cumpatare. Multa.
Amintirile cu tine ma vor insoti intotdeauna. Si sunt atat de multe. Si ma bucur pentru ele. Pentru fiecare in parte.
Este greu și neobișnuit să realizez și să accept că ai la doar 30 si ceva de ani. Mi-am imaginat întotdeauna că o să îmbătrânesti,, o să ai păr alb și riduri, o sa ai nepoti si o sa fii alaturi de fiica noastra in cele mai importante momente din viata ei. Îmi doresc si acum atât de tare acest lucru, că mă doare. Dar ăsta e adevărul despre viață: e fragilă, prețioasă, impredictibilă și fiecare zi e un dar, nu un drept.
Am 28 de ani. Nu vreau să mă duc. Iubesc viața. Sunt fericită pentru ca am doua comori nepretuite.Le datorez asta celor pe care îi iubesc. Dar e un lucru pe care nu îl pot controla.
De Craciun, sș vrea ca oamenii să nu își mai facă atâtea griji pentru lucrurile minore, lipsite de însemnătate, să nu se mai streseze și să încerce să-și amintească faptul că toți avem aceeași soartă, toți vom muri la un moment dat, așa că ar fi bine să prețuim timpul pe care îl avem.
De Craciun, in acele momente în care va plângeti pentru lucruri ridicole, gânditi-va că cineva înfruntă o problemă reală. Fiti recunoscător pentru lucrurile minore și treceti peste ele. E ceva normal să va enerveze anumite lucruri, dar nu le lăsati să aducă negativitate în viața voastra și a celor apropiați voua.
De Craciun, ajutati, oferiti, fericirea vine din lucrurile pe care le faceti pentru ceilalți, mai mult decât din cele pe care le faceti pentru voi.
De Craciun, incercati să va bucurati de fiecare experiență și să o trăiti, în loc să încercati să surprindeti totul cu camera telefonului.
De Craciun si nu numai. Faceti asta in fiecare zi.
Treziti-va devreme dimineața, uneori și ascultati păsările care ciripesc, priviti culorile copacilor, ale cerului.
Ascultati muzică. Buna. De calitate.
Vorbiti cu prietenii vostri. Puneti telefonul jos și ascultati.
Călătoriti dacă asta e pasiunea voastra.
Munciti ca să trăiti,  dar nu trăiti ca să munciti.
Faceti ceea ce va face cu adevărat fericiti.
Mancati desert, fără să va simțiti vinovati.
Spuneti ''nu'' lucrurilor pe care nu vi le doriti.
Nu va simtiti presati să le îndepliniti altora așteptările.
Spuneti-le celor dragi că îi iubiti. Inainte sa fie prea tarziu si sa nu mai aveti cui spune asta.
De Craciun, fiti voi insiva. Aveti curajul sa o luati de la capat. Fiti buni. Calzi. Minunati. Impaciutori.
De Craciun, fiti asa cum trebuie sa fiti mereu.



2 comentarii:

  1. Roxana,iti urmaresc de ceva vreme postarile sunt impresionante.Am incercat sa te contctez pe mail de pe blog dar nu ma duce nicaieri sau poate ca am facut eu vreo comanda gresita.Asa ar trebui sa fim cu totii si nu numai de Craciun.Imi pare foarte rau de suferinta ta cu decesul tatalui fetitei tale in acel accident infiorator.La fel de impresionat am fost si de comentariul tau din martie 2017 la decesul celei care a fost Dalia Duca,ucisa miseleste de cel care zicea ca o iubea.Mi-as dori sa vizitez Oradea,poate vara asta.Iti voi urmari in continure postarile.Poate imi dai si o adresa de mail sa iti scriu.Seara frumoasa! Dan Dumitrache,Iasi.

    RăspundețiȘtergere