Azi sunt bine. De fapt, acum sunt foarte bine. Zambesc, stralucesc. Ochii mei si-au recapatat stralucirea de odinioara. Zambetul meu e din nou cald si obrajii mei si-au recapatat imbujorarea de alta data. Sunt frumoasa. Nu mai sunt posomorata si nici abatuta. Pur si simplu imi vine sa sar intr-un picior. Zambesc din orice . Stralucesc. Si din fericire, tu nu esti aici sa vezi asta. Daca ai fi, ai reusi sa imi strici buna dispozitie si sa imi induci acea stare vegetativa de oboseala, de plictiseala, de neincredere. Acum nu mai poti face asta. Si sunt fericita pentru mine. Pentru sufletul meu care si-a gasit linistea. Pentru inima mea care se simte intreaga. Acum stiu ca eu nu am pierdut nimic. Nici nu as fi avut cum. Acum, m-am regasit.
De cele mai multe ori te regasesti complet atunci cand pierzi pe cineva. Sau mai bine zis, cand cineva te pierde pe tine. Asta pentru ca mereu trebuie sa iti amintesti ca el a pierdut, nu tu. Tu ai fost o pierdere, nu tu ai suferit o pierdere. E clar ca trebuie sa stai sa te gandesti cine esti tu, ce apreciezi de fapt, ce e cel mai important pt tine. Bineinteles, urmeaza o perioada de liniste, te deconectezi de tot ce trebuie sa faci pentru altii ca sa poti vedea ce ai nevoie sa faci pentru tine, pentru binele si fericirea ta.
Uneori,simti ca ceva te apasa si nu te lasa sa inaintezi, nu te lasa te rupi de trecut si sa iti cauti fericirea. Dar fericirea adevarata. Pura. Curata. Fericirea aia care iti aduce sclipire in privire, imbujorare in obraji si te face sa plutesti. Fericirea aia care trebuie sa fie.
Si atunci, incepi sa scapi de tot ce te apasa. Incepi cu ce e mai important: ranile sufletesti. Apoi, scapi de cercul ala de pe deget, care , candva , reprezenta lumea ta inchisa in el, reprezenta viata si fericirea ta, reprezenta o dovada a iubirii sincere. Dar ai aflat mai apoi ca te-ai inselat, ca iubirea aia sincera nu a existat si ai fost inchisa intr-o lume murdara, ipocrita, plina de rautate si trebuie sa fugi, sa scapi de tot si sa te cureti.
Nu cred ca pot uita clipele frumaose petrecute alaturi de tine, dar ele nu vor fi nici pe departe atat de puternice incat sa stearga clipele in care m-ai facut sa sufar. Faptul ca aleg sa iert, ca sa nu-mi murdaresc sufletul cu ranchiuna si ura nu inseamna ca am uitat, dar ma linisteste sa iert. Insa nu uit ce este important sa nu uit. Si e important sa nu uit felul in care mi-ai calcat de mii de ori sufletul in picioare, ai calcat murdar in el si mi l-ai umplut de noroi si mocirla dupa talpile tale de inger cazut, sa nu uit lacrimile fierbinti ce imi ardeau obrazul si zambetul tau perfid in fata durerii mele. Ah, dar cel mai important, sa nu uit ca nu iti voi mai da vreodata dreptul sa o faci din nou. Important e sa ma regasesc, sa pot zambi din nou, sa imi recapat stralucirea din privire si frumusetea sufletului pe care mi l-ai terfelit. Si era sa uit! Sa nu uit ca promisiunile tale sunt ca si tine: goale, reci, lipsite de noima si cu mai multe sensuri si nu duc nicaieri vreodata, nu se pot concretiza vreodata.Si cred ca am sa mai pot zambi, sa ma uit in ochii tai, fara sa uit ce mi-ai facut si cate lacrimi mi-ai adus in ochi.
Acum, zambesc. Mereu. Cu sau fara motiv. Ma privesc in oglinda si sunt din nou EU, cea minunata, frumoasa, plina de bunatate, de iubire si de caldura. Am scapat de umbra ta, care imi intuneca mintea si ma facea sa cred tot ce e mai urat si sa ma uratesc si eu. Am scapat de supliciul vorbelor tale grele si rautacioase, al minciunilor tale si al promisiunilor desarte. Acum, sunt EU. Aia pe care tu nu ai cunoscut-o si nu o vei cunoaste vreodata, EU aia puternica, frumoasa, dragastoasa, iubitoare, minunata, buna si stralucitoare. Cu rujul meu impunator pe buze, cu privirea mea calda care strapunge orice zid, cu zambetul meu care poate salva un suflet care-i gata sa moara, cu vocea mea cristalina care incalzeste orice inima, cu statura mea care insipira afectiune si respect, cu tot bagajul meu de cunostinte si cu sufletul meu cald si bun, gata sa incalzeasca un alt suflet care nu mai are sperante. Si da, ar fi fost imposibil ca tu sa ma cunosti asa, asta pentru ca tu murdaresti si distrugi tot ce atingi. Si da, acum sunt fericita ca am scapat de sub jugul acelei iubiri false pe care te laudai ca mi-o purtai, acelei iubiri toxice si ucigatoare,
Acum, sunt fericita. Pot doar sa iti multumesc ca ai fost. Dar nu mai esti si nu vei mai fi vreodata. Cel putin nu pentru mine.
Acum, m-am indragostit. Si poti sa ii spui narcisism sau cum vrei, dar da: ma indragostesc de mine in fiecare zi. M-am regasit si nu ma voi mai pierde vreodata pentru nimeni.
Acum, zambesc. Rad in hohote. Imi rad ochii. Radiez. Si totul datorita mie. Doar mie! Pentru ca eu am ales sa fiu fericita! Sa fiu EU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu